Biserica are o nouă Fericită, tânăra Maria Conchita, din Spania
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
6 mai 2023 – Vatican News. ”Iubirea mea va fi un Dumnezeu răstignit” era idealul de viață pe care l-a urmat slujitoarea lui Dumnezeu Maria Conchita (de la Concepción) Barrecheguren y Garcia, credincioasă laică din secolul trecut, care a fost beatificată sâmbătă, 6 mai a.c., la Granada, în Spania.
Sfânta Liturghie și ceremonia de beatificare au fost prezidate de cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Congregației pentru cauzele sfinților. La omilia celebrării euharistice, prelatul a scos în evidență cuvintele sfântului apostol Paul (2 Cor 4,7), potrivit căruia creștinii pot fi comparați cu vasele de lut în care a fost depus un tezaur, iar această comoară nestemată este Cristos. Paradoxul misterului creștin, care poartă în slăbiciune puterea dumnezeiască, poate fi contemplat cu ușurință în viața creștină a noii Fericite.
Maria Conchita a trăit doar 22 de ani și a cunoscut din fragedă copilărie suferința și boala. S-a născut pe 27 noiembrie 1905 și a cunoscut în familie bunăstarea materială, dar mai ales belșugul bunurilor spirituale. Tatăl ei, Francisco, după moartea soției, s-a călugărit, iar acum este cinstit ca Venerabil. Educația religioasă din familie a ajutat-o pe Maria să accepte cu seninătate multele neplăceri provocate de o sănătate din ce în ce mai șubredă. Frecvența primirii sacramentelor, în special a Sfintei Împărtășanii zilnice – față de care Fericita Maria a rămas întotdeauna credincioasă – au întărit-o în necazuri și au îndreptat-o să recunoască și să accepte în toate voința lui Dumnezeu. Un mare ajutor i-a fost devoțiunea față de Sfânta Fecioară Maria, pe care o cinstea prin rugăciunea rozariului.
Cardinalul a remarcat că noua Fericită a simțit în acest fel făgăduința Domnului care spune: ”Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în mine și eu în el aduce mult rod” (In 15,5). ”Maria Conchita a adus rod îmbelșugat”, a remarcat la omilie prelatul, ”pentru că a fost întotdeauna unită cu Cristos și nu s-a despărțit niciodată de El, nici în ceasurile întunecoase ale încercării”. Nu puține și nu ușoare au fost greutățile înfruntate, de la boala mentală a mamei la propriile suferințe fizice și, în ultima parte a vieții, cele provocate de tuberculoză.
A iluminat toate greutățile cu înțelepciunea Crucii, convinsă fiind că chinurile și suferințele creaturii o fac să fie mai aproape și mai asemănătoare cu Cristos. În scrierile ei, se găsesc și aceste cuvinte: ”Iubirea mea va fi un Dumnezeu răstignit, hrana mea rugăciunea, tăria mea Euharistia”.
A murit pe 13 mai 1927. Relicvele ei pământești au fost depuse lângă mormântul tatălui ei, Francisco, cinstit ca Venerabil din 5 mai 2020. Cu șase ani înainte de această dată, Maria Conchita a mijlocit vindecarea miraculoasă, inexplicabilă din punct de vedere medical, a unei fetițe de 16 luni din Alicante, internată cu insuficiență multiplă a organelor interne. Aflată în pericol de moarte, a fost botezată în cel mai scurt timp. După 22 de zile de spitalizare, medicii Spitalului Universitar din Alicante au constatat vindecarea completă și inexplicabilă a fetiței.
