S-a deschis cauza de beatificare a cardinalului armean Agagianian
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 28 octombrie 2022. Sesiunea de deschidere a anchetei diecezane privind viața, virtuțile eroice și faima de sfințenie a cardinalului Agagianian a fost prezidată vineri, 28 octombrie, cu începere de la ora 12, de cardinalul Angelo de Donatis, vicar al Papei pentru Dieceza de Roma.
Gregorio Pietro al XV-lea Agagianian (cu numele de mirean Ghazaros Agagianian) s-a născut la 18 septembrie 1895 la Akhaltsikhe, oraș al Imperiului Rus, la acea vreme, în prezent în Georgia. A fost trimis la Roma pentru a-și finaliza studiile la Universitatea Pontificală Urbaniana. A fost hirotonit preot la Roma, la 23 decembrie 1917. A rămas în Cetatea Eternă pentru a-și completa studiile până la obținerea doctoratului; apoi s-a întors pentru o scurtă perioadă de timp ca preot paroh la Tbilisi, în Georgia. Succesiv, a revenit la Roma, unde a fost numit vicerector și apoi rector al Colegiului Pontifical Armean. A fost, de asemenea, lector și apoi rector al Universității Pontificale Urbaniana, unde a predat Cosmologie și Teologie Sacramentală. În afară de armeană, vorbea fluent limbile: italiană, franceză, engleză, georgiană, rusă, latină și greacă.
La 11 iulie 1935 a fost numit episcop titular de Comana, în Armenia. La 30 noiembrie 1937 a fost ales Patriah de Cilicia al armenilor catolici de către membrii Sinodului Episcopilor Bisericii ArmeneCatolice și a fost confirmat de Papa, la 13 decembrie 1937, primind numele de Gregorio Pietro al XV-lea. „Sub conducerea sa înțeleaptă”, evidențiază postulatorul, fratele franciscan Carlo Calloni, „Biserica Catolică Armeană și-a recăpătat prestigiul și importanța în diaspora armeană, după evenimentele tulburi și sângeroase ale Genocidului armean din 1915”.
În 1946 a fost creat cardinal de Papa Pius al XII-lea. În 1955, a fost numit președinte al Comisiei Pontificale pentru redactarea Codului Oriental de Drept Canonic. Succesiv, a renunțat la guvernarea pastorală a Patriarhiei Armene pentru a se dedica noii sale misiuni. În 1960, a devenit prefect al Congregației „De Propaganda Fide”. „În aceast rol, a urmărit îndeaproape formarea misionarilor catolici din întreaga lume”, subliniază de asemenea postulatorul.
Sfântul Paul al VI-lea l-a numit moderator al Conciliului Vatican II (1962-1965), împreună cu Leo Joseph Suenens, Julius Dopfner și Giacomo Lercaro. A avut un rol special în pregătirea Decretului misionar „Ad gentes” și a Constituției privind Biserica în lumea contemporană „Gaudium et spes”.
