Sfinții anului 2022: Maria Domnica Mantovani, o sfântă a vieții normale făcătoare de minuni

Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
16 iulie 2022 - Vatican News. Revenim în acest articol la Sfinții pe care papa Francisc i-a ridicat recent la gloria altarelor și ne propunem să cunoaștem viața și exemplul Sfintei Maria Domnica Mantovani, călugăriță, care s-a inspirat din Sfânta Familie de la Nazaret pentru a se face totul tuturor, mereu atentă la necesitățile ”sărmanului popor”.

Viața și formarea creștină

Primul copil din cei patru frați, Maria Domnica Mantovani s-a născut la Castelletto di Brenzone, în apropiere de orașul italian Verona, pe 12 noiembrie 1862 și a fost botezată a doua zi. Avea o mare tragere de inimă pentru învățătură, dar sărăcia familiei a împiedicat-o să-și continue studiile. Inteligentă, avea o voință de fier și un simț practic ieșit din comun. Din copilărie, s-a simțit atrasă de rugăciune și de tot ceea avea legătură cu Dumnezeu. Sensibilitatea ei religioasă avea la bază atât învățătura catehismului cât și exemplul părinților și al rudelor, oameni simpli, dar cinstiți, muncitori și bogați în credință. Casa, școala și biserica au fost reperele care i-au format caracterul și orientarea întregii vieți.

Și-a petrecut tinerețea în familie, fiind admirată pentru bunătatea interioară și transparența vieții, devenind în scurt timp o adevărată apostolă pentru fetele de vârsta ei, cu care împărtășea deseori cărți de lectură. La vârsta de 15 ani, un eveniment deosebit i-a marcat cursul vieții: l-a întâlnit pe Fericitul Iosif Nascimbeni, mai întâi ca învățător și cooperator, apoi ca preot paroh al comunității. Preotul nou venit a devenit pentru ea o adevărată călăuză spirituală, iar Maria Domnica i-a fost o primă și generoasă colaboratoare în numeroasele activități parohiale. Ea era sufletul tinerilor din sat, fiind iubită, ascultată și stimată de toți. A dedicat mult timp învățării catehismului cu cei mici, iar caritatea creștină o conducea deseori în casele celor săraci și la patul celor bolnavi.

S-a înscris într-o asociație creștină dedicată Fecioarei Maria, iar pe 8 decembrie 1886, sărbătoarea Neprihănitei, a rostit votul de feciorie perpetuă înaintea directorului ei spiritual, pr. Iosif Nascimbeni. Devoțiunea față de Fecioara Neprihănită a fost adevărata respirație a sufletului, iar tăria vieții o primea din intimitatea cu Isus Cristos și contemplarea Sfintei Familii.

Votul fecioriei pe viață

Dorind să se consacre cu totul Domnului, a cunoscut planul lui Dumnezeu asupra ei prin intermediul Fericitului Iosif Nascimbeni, care i-a cerut să fie colaboratoare a sa în activitate de întemeiere a Congregației ”Micile Surori ale Sfintei Familii”, Maria Domnica devenind, practic, co-fondatoarea și prima superioară generală a noii congregații. A avut o contribuție semnificativă la elaborarea regulilor inspirate din al Treilea Ordin Franciscan, precum și la formarea noilor călugărițe. Colaborarea ei, unită cu mărturia unei vieți ireproșabile, a contribuit de o manieră determinantă la creșterea și răspândirea acestei congregații de viață consacrată. Activitatea ei a completat, în multe feluri, activitatea fondatorului principal, întipărind în spiritualitatea acestei ”familii” religioase trăsăturile distinctive care i-au caracterizat viața și acțiunea în Biserică și în societate.

Opera fondatorului, în munca de formare a primelor călugărițe după carisma primită de la Duhul Sfânt, se împletea cu opera co-fondatoarei și invers: opera Fericitului Iosif Nascimbeni era intensă, puternică, energică, pe când cea a Mariei Domnica Mantovani era discretă și delicată, dar întotdeauna fermă și lipsită de slăbiciuni.

Scrierile Mariei Domnica oglindesc fără umbre calitățile ei de mamă iubitoare și bună, învățătoare înțeleaptă și luminată, plină de zel și, uneori, exigentă în fața adevăratului bine. La moartea fondatorului, ea, bogată în virtuți, înțelepciune și prudență, a continuat să conducă noua congregație cu tărie sufletească, mare încredere în Dumnezeu și un pronunțat simț al răspunderii. Dorea cu toate puterile să transmită fiicelor ei spirituale învățăturile fondatorului pentru ca spiritul genuin al originilor să fie păstrat și trăit. Înainte de a muri, a avut consolarea de a dobândi aprobarea definitivă a Constituțiilor și a Institutului de viață consacrată, precum și bucuria de a vedea că lucrarea începută era continuată de 1.200 de călugărițe, organizate în 150 de conventuri în Italia și în lumea întreagă, dedicându-se celor mai variate activități apostolice și caritabile. Până la sfârșitul zilelor, ea a înaintat pe calea sfințeniei, dând dovadă de frumusețea virtuților creștine, în special a umilinței. După câteva zile de suferință, a închis ochii pentru această lume pe 2 februarie 1934.

Cauza de beatificare și canonizare

O Sfântă, s-ar putea spune, care nu a făcut nimic ieșit din comun, dar tocmai acesta este terenul pe care se verifică cel mai adesea intensitatea iubirii față de Dumnezeu și de aproapele. Cauza de beatificare și canonizare a Mariei Domnica Mantovani a început în 1987 la nivel diecezan, apoi, din 1990, la Roma, unde a fost declarată Venerabilă de către Sfântul Ioan Paul al II-lea.

Între timp, în 1999, la un spital din orașul argentinian Bahia Blanca a avut loc un fapt considerat miraculos: o fetiță nou-născută a căzut din pătuț a doua zi după naștere și s-a ales cu o traumă craniană encefalică severă, intrând în scurt timp în comă. În această situație dramatică și perspectivele nefericite în ceea ce privește viața și sănătatea fetiței, o Mică Soră a Sfintei Familii, asistentă medicală în acel spital, a cerut ajutorul rugăciunilor fondatoarei, Maria Domnica Mantovan. Cu spirit de credință în Dumnezeu, călugărița a atins capul fetiței cu o medalie-relicvă a fondatoarei. Pe loc, fetița s-a trezit și în scurt timp s-a vindecat complet. Faptul neobișnuit a fost recunoscut drept ”inexplicabil” de o comisie de medici, iar minunea a dus la beatificarea Mariei Domnica Mantovani, la Roma, în 2003.

Un alt fapt considerat miraculos, atribuit mijlocirii Fericitei, a avut loc în 2011 în același spital din Argentina în beneficiul unei fete de 12 ani. Născută cu paraplegie la membrele inferioare, adolescenta se afla atunci într-o stare de sănătate marcată de ”afecțiune epileptică, comă, stop cardio-respirator, insuficiență respiratorie acută, însoțită de infecție pulmonară și urinară”. Internată la spital, a fost operată de urgență, dar complicațiile au devenit mai mari decât înainte ajungând în pericol de moarte. Medicul curant a cerut mijlocirea Fericitei Maria Domnica Mantovani, rugăciunile fiind înălțate apoi de mai multe persoane, printre care mama fetiței vindecate în primele zile de viață. Aceasta a adus medalia-relicvă a Fericitei și a pus-o pe trupul fetei bolnave. A doua zi, bolnava a început să se simtă mai bine, iar în scurt timp a revenit la viața normală. Medicii specialiști au recunoscut că faptul este inexplicabil pe baza cunoștințelor actuale, iar vindecarea s-a dovedit a fi completă și durabilă. Această minune a dus la canonizarea Mariei Domnica Mantovani, care a fost ridicată în rândul Sfinților de papa Francisc pe 15 mai 2022.

Sfânta Maria Domnica Mantovani va fi amintită în calendarul roman pe 2 februarie.