Trupul şi Sângele Domnului (C): Faceţi aceasta în amintirea mea!

(Vatican News - 16 iunie 2022) E Sărbătoarea solemnă „Trupul şi Sângele Domnului”, o sărbătoare foarte îndrăgită de comunităţile catolice, deoarece are în centrul ei darul cel mai preţios pe care Isus l-a făcut discipolilor înainte de pătimirea sa. Punând astăzi în centrul rugăciunii misterul Trupului şi Sângelui lui Cristos, avem ocazia de a ne pune pe făgaşul unei tradiţii milenare de profeţii care se împlinesc în Isus Cristos. Astfel, psalmistul biblic evocă lucrările minunate săvârşite de Dumnezeu pentru fiii poporului lui Israel în timpul călătoriei lor prin pustiul Sinai spre pământul făgăduit: „I-a hrănit pe ei cu cel mai bun grâu şi i-a săturat cu miere din stâncă” (cf. Ps 80/81,17: Ant. la intrare). Psalmul respectiv era cântat apoi la „Sărbătoarea Corturilor” instituită pentru amintirea anuală a acelei peregrinări istorice spre ţara libertăţii. Cât ne priveşte pe noi creştinii, „floarea făinii” şi „mierea din stâncă” cu care suntem susţinuţi în chip spiritual pe drumul vieţii este Sfânta Împărtăşanie. Generozitatea Domnului se manifestă în Evanghelia sărbătorii, care prezintă minunea înmulţirii pâinilor ca profeţie a Euharistiei, dar şi în lectura a doua care povesteşte Ultima Cină cu înfiinţarea Euharistiei.

1. Toţi au mâncat şi s-au săturat
Generozitatea Domnului se manifestă în Evanghelia sărbătorii. În acel timp, Isus a primit mulţimile şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu vindecându-i pe bolnavi. Începuse să se lase înserarea; atunci, apropiindu-se cei doisprezece, i-au spus: "Dă drumul mulţimii pentru ca, mergând prin satele şi ţinuturile dimprejur, să-şi găsească adăpost şi de mâncare, pentru că aici suntem într-un loc pustiu!" El însă le-a spus: "Daţi-le voi să mănânce!" Dar ei au răspuns: "Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti. Doar dacă ne-am duce noi să cumpărăm de mâncare pentru tot poporul acesta!" Erau cam cinci mii de bărbaţi. Atunci le-a zis discipolilor săi: "Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci!" Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi. Atunci, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucăţile de pâine douăsprezece coşuri (Lc 9,11b-17: Evanghelia zilei).

2. Înmulţirea pâinilor, profeţie a Euharistiei
Să notăm bine. Multă lume l-a urmat pe Isus în pustiu ca să-i asculte cuvântul de învăţătură şi să-i ceară să-i vindece pe cei bolnavi. Era pe înserate şi oamenilor li se făcuse foame. În acea împrejurare, apostolii îi propun lui Isus o soluţie realistă, de bun simţ. Socotesc că e timpul să lase mulţimea, să meargă prin sate să caute de mâncare şi adăpost. Isus, în schimb, le sugerează o soluţie complet diferită. Le zice: „Daţi-le voi să mănânce!" Apostolii îi spun că e imposibil să găsească mâncare suficientă pentru atâta lume. Aveau doar cinci pâini şi doi peşti şi erau acolo în jur de cinci mii de bărbaţi. Atunci Isus le-a zis discipolilor săi: "Puneţi-i să se aşeze în grupuri de câte cincizeci!" Ei au făcut astfel şi i-au aşezat pe toţi. Atunci, luând în mâini cele cinci pâini şi cei doi peşti, puţinul pe care îl avea la dispoziţie, a privit spre Tatăl ceresc punându-se în relaţie cu el, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii. Toţi au mâncat şi s-au săturat şi au adunat din ceea ce a prisosit pentru ei, din bucăţile de pâine douăsprezece coşuri. Această minune dovedeşte puterea lui Isus, şi în acelaşi timp dărnicia sa. Totul vine din unirea lui Isus cu Dumnezeu Tatăl. Ridică ochii spre cer şi rosteşte binecuvântarea, deoarece tot darul desăvârşit vine de sus şi coboară de la Părintele luminii (Iac 1,17). Isus este mereu unit cu Tatăl în iubire recunoscătoare, filială şi aşa poate săvârşi minunea. Înmulţirea pâinilor este un fapt profetic ce anunţă o altă minune, o înmulţire mult mai importantă, cea a pâinii euharistice care este o manifestare minunată a generozităţii inimii lui Isus. Spunând discipolilor la Ultima Cină: „Faceţi aceasta în amintirea mea”, Isus a deschis calea pentru o înmulţire a pâinii euharistice.

3. „Acesta este trupul meu”
Apostolul Paul în prima sa scrisoare către Corinteni reproduce povestirea Cinei Domnului, pe care o regăsim în formă asemănătoare şi Evanghelii. Totuşi, cea mai veche scriere despre sfânta Euharistie este textul apostolului Paul. El spune că a primit de la Domnul ceea ce a transmis comunităţii, şi anume: „că Domnul Isus, în noaptea în care era vândut, a luat pâinea şi, mulţumind, a frânt-o şi a zis: "Acesta este trupul meu cel care este pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!" De asemenea, după cină, a luat potirul, spunând: "Acesta este potirul noului legământ în sângele meu. Faceţi aceasta ori de câte ori beţi în amintirea mea!" Căci ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiţi moartea Domnului până când va veni (cf. 1Cor 11,23-26). Este un adevăr de credinţă ce vine de la origini şi ţine de credinţa tuturor comunităţilor. Nu se poate fi creştini dacă nu se aminteşte ultima cină a Domnului şi nu se continuă celebrarea ei. La Cina cea de Taină, conştient de toată pătimirea sa ca urmare a trădării, conştient de toate suferinţele şi umilirile pe care trebuia să le îndure, Isus le ia asupra sa în mod anticipat şi face din ele prilejul unei dăruiri totale de sine. În alte cuvinte, Isus ia anticipat asupra sa elementul de ruptură a relaţiilor – trădare, suferinţe, moarte – pentru a-l transforma în element de alianţă. Luând potirul, spune: "Acesta este potirul noului legământ în sângele meu”. Este vorba de o transformare extraordinară ce manifestă toată generozitatea inimii lui Isus. El avut capacitatea de a înfrunta situaţiile cele mai potrivnice şi dureroase şi de a merge până la capăt pe calea iubirii. A-şi da trupul şi sângele este un exces de dragoste din partea lui Isus, pe care nu-l vom înţelege niciodată îndeajuns.

4. Semnificaţia Euharistiei
„La Cina cea de Taină, în noaptea în care era vândut, Mântuitorul nostru a instituit Jertfa euharistică a Trupului şi Sângelui său pentru a perpetua de-a lungul veacurilor Jertfa Crucii până la a doua sa venire şi pentru a încredinţa astfel Miresei sale preaiubite, Biserica, memorialul morţii şi al învierii sale: sacrament al pietăţii, semn al unităţii, legătură a carităţii, ospăţ pascal în care îl primim pe Cristos, sufletul este copleşit de har şi ne este dată chezăşia gloriei viitoare”. Euharistia are scopul de a ne introduce în împărăţia Iubirii şi a ne face capabili să învingem chiar în situaţiile cele mai dureroase, injuste şi umilitoare. Bucuria lui Isus va fi în inimile noastre, dacă vom fi uniţi cu el în taina sa euharistică.

5. Cu Dumnezeu pe drumul vieţii
Biserica poartă pe străzile oraşelor şi satelor Preasfântul Sacrament al Trupului şi Sângelui Domnului, care este simbolul pregnant al unui legământ de comuniune existent încă de la originile umanităţii între Dumnezeu şi oameni, dar purtat la desăvârşire şi la expresia lui maximă de jertfa oferită de Isus. Procesiunea şi pelerinajele există în toate religiile şi sunt semnul drumului oamenilor şi popoarelor spre adevărul veşnic, spre Dumnezeu. Însă, procesiunea din sărbătoarea Trupul şi Sângele Domnului are o semnificaţie diferită. În ea Biserica nu numai că merge spre Dumnezeu, dar merge pe străzile lumii purtându-l cu sine pe Dumnezeul „său” şi îl arată oamenilor spunând prin gestul şi cântările sale: „Iată-l pe acela pe care îl căutaţi. A venit pentru noi şi pentru voi. Este Dumnezeul vieţii” Oamenilor, ridicaţi privirea către Dumnezeu. Este cu voi! Este cu noi!”

6. Cântarea Bisericii
Pe Isus Mântuitorul, viaţa noastră şi păstorul, cu iubire să-l cinstim, să-i cântăm, să-l preamărim! Căci e ziua cea aleasă, când Cristos la sfânta masă milostiv ne-a dăruit darul cel nepreţuit. Bun păstor, Isuse bune, ca pe-a tale oi tu du-ne spre livezile cereşti, unde milostiv domneşti. Şi la masa ta regească, ochii noştri te-ntâlnească: cu toţi să ne veselim, pe vecie-ai tăi să fim!

7. Rugăciunea sărbătorii
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat amintirea pătimirilor tale, fă-ne, te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi, roadele răscumpărării tale.

(Radio Vatican – Anton Lucaci, material omiletic de miercuri 15 iunie 2022)