Călugărița Gloria Narváez: Prizonieră în deșert, l-am simțit pe Dumnezeu aproape

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

26 octombrie 2021 – Vatican News. Recitarea zilnică a Psalmilor, în puținele momente de libertate acordate de temniceri pentru a face câțiva pași în deșert. Certitudinea că mulți se rugau pentru ea, respectul temnicerilor dar și discriminarea, deoarece catolică și călugăriță. Toate acestea și altele s-au petrecut în cei patru ani și opt luni în care călugărița columbiană Gloria Narváez, răpită în Mali, a fost prizonieră în deșert.

“În orice moment, am avut sprijinul credinței. Nu îmi era teamă de ceea ce ar fi putut să mi se întâmple; știam că Dumnezeu mă sprijină, că Biserica întreagă, comunitatea căreia îi aparțin și lumea întreaga se ruga pentru mine”, a spus sora Narváez, precizând că relația cu grupul de sechestratori a fost de mare respect, de rugăciune pentru fiecare dintre ei, de supunere când era cazul să fiu supusă. „Am avut o bună relație umană cu ei”, a mai spus sora Gloria.

Întrebată cum o considerau, în calitate de călugăriță, de străină, aparținând unei culturi diferite, sora Gloria a spus: “Mă discriminau pentru că eram o călugăriță. Eram catolică, nu aparțineam religiei lor. Eu îi lăsam să se exprime, cu respect, dar am perceput că mă respingeau pentru faptul că eram catolică și călugăriță”.

La întrebarea dacă s-a temut pentru propria viață, călugărița care a fost prizonieră în deșert timp de patru ani și opt luni a spus: “Nu, deloc. Când m-au luat prizonieră eram dispusă să înfrunt orice risc. Aveam încredere în Dumnezeu. Mi-am spus: ‚Ce va fi va fi’, pentru că eram dispusă să-mi dau viața”.

Întrebată dacă există vreun simbol sau vreun moment deosebit în care a simțit forța interioară a prezenței lui Dumnezeu, călugărița a spus: “Da, mai ales când recitam Psalmii, când mi se permitea să mă mișc puțin prin deșert și să privesc măreția creației, soarele care răsărea dimineața, cămilele care mergeau de-a lungul munților de nisip. În fiecare moment simțeam această mare siguranță în Dumnezeu”.

Sora Gloria a înțeles că era într-adevăr liberă atunci când a ajuns în Mali, în capitala Bamako, și am avut întâlniri cu președintele țării, cu ministrul Culturii și al Religiei. “În acel moment am înțeles că eram liberă”, a spus.

“Înainte de toate, i-am mulțumit lui Dumnezeu din toată inima”, își amintește ea. “Repetam continuu: ‚Nu există un Dumnezeu atât de mare precum Dumnezeu nostru, voința sa se împlinește în cer și pe pământ’”.

Sora Gloria a adresat mulțumiri sincere Bisericii și papei Francisc, autorităților din Mali, guvernului italian, instituțiilor destinate securității și tuturor acelora care s-au implicat pentru eliberarea ei, spunând că “prin rugăciune se obține tot ceea ce-și propune cineva”.

Sora Gloria este misionară franciscană și activa în Malia într-un centru de asistență sanitară, dedicându-se totodată slujirii într-un orfelinat, unde-i alfabetiza pe copii și-i învăța să coase și să brodeze. De câteva luni, aceste călugărițe nu mai sunt prezente în Mali, dar au obținut posibilitatea de a menține deschise activitățile pe care le-au inițiat, cu excepția așa-numitelor micro-credite care vor fi gestionate de localnice, cu supravegherea diecezei.