Căutare

Vatican News
Arhiepiscopul mitropolit Aurel Percă Arhiepiscopul mitropolit Aurel Percă 

Mons. Aurel Percă: Consacrarea episcopului Benoni Ambăruș, un îndemn la evanghelizare

”O încununare a unei griji la care participă și Biserica catolică din România”. Arhiepiscopul mitropolit al arhidiecezei romano-catolice de București, mons. Aurel Percă, a venit în aceste zile la Roma, pentru a lua parte la consacrarea episcopală a părintelui Benoni Ambăruș, preotul român numit de papa Francisc episcop auxiliar pentru dieceza Romei. Mons. Percă ne-a oferit cu această ocazie un amplu interviu, pe care vi-l oferim aici în traducerea noastră de lucru.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
2 mai 2021 – Vatican News
. Numirea episcopală a mons. Benoni pentru activitățile caritative și pastorația romilor este ”o încununare a unei griji la care participă și Biserica catolică din România. Știm că nu ne putem închide în carapace ermetice fără să privim în jurul nostru”: afirmă arhiepiscopul mitropolit Aurel Percă, al arhidiecezei romano-catolice de București, într-un interviu acordat Redacției Române Radio Vatican – Vatican News. Mons. Percă a venit la Roma în aceste zile pentru a lua parte la consacrarea episcopală a părintelui Benoni Ambăruș, prezidată duminică, 2 mai 2021, de cardinalul Angelo de Donatis în catedrala Romei, bazilica ”San Giovanni in Laterano”.

Arhiepiscopul Aurel Percă: interviu despre consacrarea episcopului Benoni Ambăruș

Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, interviul acordat de mons. Aurel Percă.

RV: Cristos a înviat!
Adevărat a înviat!

RV: Înalt Preasfinția Voastră, bine ați venit la Roma! Un preot care s-a născut în România va fi consacrat episcop, după ce papa Francisc l-a ales și l-a numit episcop auxiliar pentru dieceza Romei. Cum ați primit această veste, ce impresie v-a lăsat?
Toți ne-am bucurat, mai ales cei din dieceza de Iași, de unde provine mons. Benoni Ambăruș. Aflând că este episcop auxiliar de Roma, deci, am putea spune, în apropierea papei, cu atât mai mult ne-am bucurat pentru că vedem cum Sfântul Părinte Papa are nevoie de colaboratori. Chiar dacă ei sunt mai departe de Roma, totuși îi apreciază pentru calitățile lor. Cred că mons. Benoni are multe calități pentru a desfășura această activitate în cadrul Caritas Roma, unde deja a fost director, dar și pentru un apostolat și o grijă pastorală față de categoria romilor. În ceea ce mă privește, după această perioadă de pandemie, vin cu o bucurie deosebită pentru că voi participa la consacrarea episcopală a monseniorului, pentru a fi alături de credincioșii români care sunt aici, în Italia, și mai ales în Roma care, cu siguranță, vor fi prezenți. Vin ca să fiu alături și de preoții români care sunt în Italia și care cu siguranță vor veni, exprimând în acest mod bucuria și satisfacția pentru faptul că un preot din România, și cred că este primul din istoria Vicariatului de Roma, care, prin misiunea sa, va aduce o contribuție deosebită la bunul mers al Bisericii de aici, din Roma.

RV: Mons. Benoni Ambăruș a primit o delegație particulară din partea papei în domeniul caritabil. El va trebui să se ocupe în mod special de pastorația populației rom și sinti. Pentru el nu este o activitate nouă, al având deja o contribuție pastorală în acest domeniu. Nu putem uita în acest context faptul că ultimul moment al vizitei pe care papa Francisc a făcut-o în România a fost întâlnirea cu romii din cartierul Barbu Lăutaru de la Blaj. Ce spune acest lucru pentru Biserica catolică din România?
Preocupări pentru pastorația acestor categorii de persoane, a romilor în România, au existat încă de la începutul anilor ’90. Odată cu reorganizarea Bisericii catolice, cu diecezele de rit latin și eparhiile greco-catolice, s-a pus și problema unei asistențe a romilor, care în majoritate sunt ortodocși, dar în Ardeal sunt și greco-catolici, precum și romano-catolici de limbă maghiară. De aceea, a existat și preocuparea ca fiecare dieceză să aibă un responsabil pentru pastorația romilor. Preasfințitul Petru Gherghel, episcop emerit de Iași, a fost responsabil în cadrul Conferinței Episcopilor din România cu această categorie de persoane. Fiecare dieceză, apoi, are câte un preot care încearcă să țină legătura cu acești credincioși. Bineînțeles că greutățile au fost nenumărate, pentru că neaparținând ei în totalitate Bisericii catolice, exista pericolul de a ne suprapune cu cei din Biserica ortodoxă, care au la rândul lor preocupări pentru romii din România. Revenind la numirea mons. Benoni pentru pastorația romilor aici, în Italia, aceasta este ca o încununare a unei griji la care participă și Biserica catolică din România. Știm că nu ne putem închide în carapace ermetice fără să privim în jurul nostru. Faptul că sunt o serie de preoți care au venit în Italia și lucrează în diferite dieceze, alții care s-au format în Seminariile din Italia și activează în diferite dieceze – uneori mă uit din curiozitate și văd că sunt chiar responsabili în respectivele Curii diecezane cu diferite sectoare pastorale – mă face să mă gândesc că România răspunde la această vocație universală de evanghelizare. În fond, această grijă față de romi, față de săraci este o evanghelizare, chiar dacă, în primul rând, poate că este vorba de o promovare socială. Dar evanghelizarea știm că aduce și civilizația. Cred că această numire a mons. Benoni în Vicariatul Romei va putea da un ton pentru o pastorație mai organizată aici, dar va fi un semnal și o încurajare pentru pastorația care se face la noi, în țară. Sunt aceste realități care funcționează în cadrul fiecărei dieceze, dar în același timp e nevoie de o solidaritate pentru că astăzi nimeni nu mai poate lucra de unul singur. Este nevoie de această adunare a forțelor și pentru a răspunde provocărilor care astăzi vin, poate, mai mult ca oricând din partea unor categorii de persoane, inclusiv a romilor, care sunt oameni care au nevoie de mântuire și de ajutor, iar Biserica nu poate rămâne indiferentă.

RV: Consacrarea episcopală la care participați duminică, 2 mai, are loc în aceeași zi în care milioane de creștini care, pentru sărbătoarea Paștelui, urmează calendarul iulian, celebrează Învierea Domnului Nostru Isus Cristos, iar în România avem, în primul rând, credincioșii greco-catolici și ortodocșii.
Aș pleca de la constatarea că nu știu dacă mons. Benoni s-a gândit atunci când a fixat data consacrării episcopale că în aceeași zi va fi sărbătoarea Paștelui pentru Bisericile orientale, ortodocși și greco-catolici. Este cu siguranță o coincidență fericită care exprimă actualitatea Învierii. Învierea Domnului nu se circumscrie la o singură zi sau la ritul care o sărbătorește, dar exprimă realitatea permanentă a Bisericii care învie la o viață nouă, aduce acea prospețime și primăvară. Nu întâmplător, această consacrare, având loc în ziua sărbătorii Învierii pentru Biserica orientală, este un pentru el un moment deosebit. Această sărbătoare nu ne lasă indiferenți, chiar dacă noi am avut sărbătoarea Paștelui cu o lună în urmă, suntem mereu în actualitate și îi însoțim pe toți cei care în această zi, 2 mai, sărbătoresc Paștele. Ne bucurăm pentru că în această zi, am putea spune, cerul ne face un cadou, un cadou făcut Bisericii. Un preot care vine dintr-o țară majoritar ortodoxă din estul Europei, el este catolic, bineînțeles, dar este un cadou făcut Bisericii din Roma, din Italia, unde majoritatea sunt catolici. Ne bucurăm și mă îndrept cu gândul spre toți cei care în această zi sărbătoresc Învierea Domnului, fie că sunt credincioși greco-catolici sau credincioși ortodocși, pe toți îi salut frățește și creștinește spunând tuturor ”Cristos a înviat!”. Le doresc să aibă sărbători binecuvântate, plină de lumină și de pacea, bucuria și tot darul care vine de la Cel înviat de care omul de astăzi are nevoie. Mai ales de speranță, pentru că în aceste timpuri mulți amintesc de speranță mai mult ca oricând și toți își doresc ca această perioadă mai grea prin care trece omenirea, pandemia de Coronavirus, să se termine și să se revină la o viață nouă, inclusiv la o sărbătoare mai normală a Paștelui, cu acele tradiții care nu țin numaidecât de esența Învierii, dar care îmbracă întotdeauna sărbătoarea Paștelui în haina frumoasă a credinței, ce se exprimă în diferite tradiții populare din diferitele zone ale țării și ale lumii.

RV: Înalt Preasfinția Voastră, în numele celor care ascultă Radio Vatican, îmi permit să răspund eu ”Adevărat a înviat!” la salutul pe care l-ați transmis.
Mă bucur să salut întotdeauna pe cei care, prin intermediul Radioului Vatican, vin în contact cu realitatea Bisericii de la Roma, este radioul papei. Tuturor le doresc să aibă mereu bucuria unei întâlniri pe calea undelor, pentru că și aceasta este o formă de comuniune, care ne adună în aceeași credință și ne ajută să mărturisim împreună un Crez, în împărtășirea sfinților și în viața veșnică, dar mai ales în această comuniune cu capul vizibil al Bisericii, care este Papa de la Roma.

RV: Vă mulțumesc pentru amabilitatea cu care ați răspuns la solicitarea Redacției noastre. Radio Vatican, ”Laudetur Jesus Christus!”
”In aeternum. Amen”.

02 mai 2021, 16:24