Căutare

Vatican News
Botezul Domnului: considerații omiletice (anul B) Botezul Domnului: considerații omiletice (anul B) 

Consideraţii omiletice la sărbătoarea "Botezul Domnului" (B): Redescoperiţi botezul vostru

Veniţi la apă! Ascultaţi, ca sufletul vostru să rămână viu! Tatăl pronunţă peste fiecare copil sau adult care iese din izvorul botezului, cuvintele pe care le-a rostit deasupra lui Isus, când a ieşit din apele Iordanului: "Tu eşti Fiul meu cel iubit”, „Tu eşti fiica mea cea iubită, în tine mi-am găsit plăcerea". Ai face pe proprii copii să primească acest dar în zorii vieţii, nu înseamnă o violare a libertăţii lor.

(Vatican News - 10 ianuarie 2021) E Ziua Domnului. După ce a fost botezat Domnul, s-au deschis cerurile şi Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel, s-a oprit deasupra lui, iar glasul Tatălui a răsunat: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea” (cf. Mt 3,16-17: Ant. la intrare).

1. Botezul Domnului, o nouă epifanie

În această duminică sărbătorim Botezul Domnului, care înseamnă o nouă epifanie sau manifestare. După ce s-a arătat păgânilor în gestul sosirii şi închinării magilor de la Răsărit, astăzi Isus se arată iudeilor, acelui popor în conştiinţa căruia era vie aşteptarea lui Mesia. Desigur, din punct de vedere cronologic, între sosirea magilor şi venirea lui Isus la Iordan spre a fi botezat de către Ioan, se află o perioadă de aproximativ treizeci de ani. Însă ceea ce se petrece la râul Iordan, rezumă toată viaţa retrasă a lui Isus la Nazaret şi anticipează sensul autentic activităţii mesianice în viaţa sa publică. De aceea, evenimentul a fost consemnat de toţi cei patru evanghelişti şi a devenit obiect al predicii apostolice îndată după înălţarea lui Isus la cer şi după trimiterea Duhului Sfânt..

2. Botezul propovăduit de Ioan

În cadrul misiunii  desfăşurate de Ioan, gestul botezului nu era o simplă spălare rituală, dar nici una sacramentală cum se va practica ulterior în experienţa creştină. Botezul lui Ioan avea o importanţă morală: constituia un act de recunoaştere a păcatelor şi de pocăinţă. Ioan Botezătorul pregătea lumea la venirea lui Mesia, căci propovăduia zicând: "Iată, vine în urma mea cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic, plecându-mă, să-i dezleg cureaua încălţămintei. Eu v-am botezat cu apă, el însă vă va boteza cu Duhul Sfânt". Şi o lume de păcătoşi venea să se boteze, manifestând prin acel gest dispoziţia lăuntrică a inimii şi invocând de la Dumnezeu dreptate şi pace.

3. Botezul lui Isus în râul Iordan   

Această lume deschisă spre înnoirea vieţii cu Duhul Sfânt anunţată de Ioan - vine, ba a şi venit. Evenimentul are loc, căci „în zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând spre el. Şi din cer a fost un glas spre el: "Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit plăcerea" (cf. Mc 1,7-11: Evanghelia zilei). Părinţii Bisericii din primele veacuri au comentat pe larg taina Botezului lui Isus în lumina revelaţiei biblice, văzând în ea împlinirea profeţiilor de demult. Foloseau „cuvinte de aur”, ca de pildă sfântul Petru Crisologul, episcop: „Astăzi, Cristos, care va spăla păcatul lumii, a intrat în râul Iordan. Că pentru aceasta a venit şi însuşi Ioan dă mărturie: «Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ridică păcatele lumii» (In 1,29). Astăzi, sluji­torul îl ţine în braţe pe Domnul, omul pe Dumnezeu, Ioan pe Cristos; îl ţine în braţe ca să primească iertarea, nu ca să o dea. Astăzi, aşa cum spune profetul: «Glasul Domnului este peste ape» (Ps 28/29,3). Care glas? «Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea» (Mt 3,17). Astăzi, Duhul Sfânt pluteşte peste ape sub forma unui porumbel, pentru ca, aşa cum acel porumbel i-a vestit lui Noe că potopul lumii se terminase, la fel, văzând acest porumbel, să se înţeleagă că naufragiul continuu al lumii se încheiase. Acesta nu a adus ca cel de odinioară o ramură din vechiul măslin, ci a revărsat pe capul părin­telui nostru bogăţia unei noi ungeri, ca să se împli­nească ceea ce prezisese Profetul: «De aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei ca pe nimeni altul dintre semenii tăi»” (Ps 44/45,8). Din Predicile sfântului Petru Crisologul, episcop de Ravenna, +450, (Predica 160: PL 52, 620-622)

4. Sfinţirea apelor

La rândul său, sfântul Procul de Constantinopol vorbeşte de „sfinţirea apelor”: „Cristos a apărut în lume şi, restaurând lumea decăzută, i-a redat frumuseţea şi strălucirea. A luat asupra sa păcatul lumii şi l-a alungat pe duşmanul lumii. A sfinţit izvoarele apelor şi a iluminat sufletele oamenilor. A adăugat minunilor minuni şi mai mari... Veniţi, aşadar, priviţi la aceste minuni noi şi incredibile: soarele dreptăţii care se spală în Iordan, focul care se scufundă în apă şi Dumnezeu care este sfinţit de un om…Veniţi, priviţi acest potop nou şi minunat, superior aceluia care a fost pe timpul lui Noe. Atunci, apa potopului a făcut să moară neamul omenesc; acum, în schimb, apa Botezului, prin puterea aceluia care a fost botezat, îi cheamă la viaţă pe cei morţi. Atunci, porumbelul care ducea în cioc o crenguţă de măslin a prefigurat buna mireasmă a Domnului Cristos; acum, în schimb, Duhul Sfânt, care coboară sub chip de porumbel, ni-l arată pe Domnul plin de milostivire”. Din Discursurile sfântului Procul de Constantinopol, episcop, +446 (Disc. 7 la sfânta Teofanie, 1-3: PG 65, 758-759)

5. Semnificaţia Botezului creştin

Se poate spune că împreună cu Isus coboară în apă întreaga umanitate păcătoasă pe care El a venit să o salveze. Este o anticipare existenţială a acceptării morţii pe cruce semnificată de intrarea în apa râului şi a învierii sale sugerate de ieşirea din Iordan. Evenimentul anticipator este confirmat de glasul Tatălui din cer „Tu eşti Fiul meu preaiubit, în tine îmi aflu toată bucuria”, de cerurile care se deschid şi de Duhul ca un porumbel coborându-se peste el. Semnificaţia deplină a botezului lui Isus, care înfăptuieşte toată dreptatea, se dezvăluie numai pe cruce: botezul este acceptarea morţii pentru păcatele omenirii. În mod anticipat, Isus a luat asupra sa povara păcatelor oamenilor şi a purtat-o cu sine în Iordan. Astfel îşi începe activitatea de Mesia luând locul păcătoşilor. Începe cu anticiparea crucii. Botezul apei conferit de Ioan capătă sensul deplin din „botezul” adică din moartea lui Isus. Se înţelege atunci motivul pentru care în discursurile proprii ale lui Isus cuvântul „botez” se referă la moartea sa (cf. Mc 10,38; Lc 12,50). De acum cei care se vor naşte din apă şi din Duh Sfânt vor deveni fii ai lui Dumnezeu întru Fiul mort şi înviat „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. La întrebarea cine este şi ce misiune are Isus, evanghelistul răspunde cu povestirea celor petrecute la râul Iordan. Omul care coboară în apă este solidar cu poporul său în atitudinea de convertire. Este Fiul iubit de Dumnezeu, după cum proclamă glasul din cer; este acela care va boteza oamenii cu Duhul Sfânt. Aceasta este misiunea Celui care este mai puternic decât Ioan şi pentru care îi aducem mulţumiri pururea şi pretutindeni lui Dumnezeu Tatăl spunând în prefaţa Liturghiei: „Tu, la apa Iordanului, ai dezvăluit, prin semne minunate taina noii curăţiri ca, prin glasul venit din cer, să credem că Fiul tău preaiubit locuieşte între oameni, iar prin Duhul Sfânt coborât în chip de porumbel să cunoaştem că l-ai uns pe Cristos, Slujitorul tău cu untdelemnul bucuriei şi l-ai trimis să propovăduiască săracilor vestea cea bună”.

6. Să redescoperim Botezul nostru

Sărbătoarea „Botezul Domnului” este ocazia anuală de a reflecta asupra însemnătăţii botezului pe care l-am primit: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”. Puţină apă şi câteva cuvinte cu rezultate extraordinare. Cel botezat, copil sau adult, devine o făptură nouă, căci se renaşte din apă şi din Duh; devine fiu al lui Dumnezeu, membru al trupului lui Cristos care este Biserica şi templu viu al Duhului Sfânt. Tatăl pronunţă peste fiecare copil sau adult care iese din izvorul botezului, cuvintele pe care le-a rostit deasupra lui Isus, când a ieşit din apele Iordanului: "Tu eşti Fiul meu cel iubit”, „Tu eşti fiica mea cea iubită, în tine mi-am găsit plăcerea". Totul la botez se petrece în formă simbolică, prin semne. Dar ceea ce se primeşte nu este simplu semn, este o pecete, o realitate. Cel ce se botează nu coboară cu adevărat întru moartea sa, căci Isus i-a dobândit deja rodul morţii sale şi al biruinţei asupra diavolului. Imaginaţi-vă această scenă de pe un stadion: un atlet valoros l-a înfruntat pe tiranul crunt al oraşului, precum David pe uriaşul Goliat. L-a biruit, deşi a trebuit să-şi facă curaj, să depună eforturi peste puteri şi s-a ales cu răni şi vărsare de sânge. Pe treptele stadionului te afli şi tu, dar nu ai vărsat sudori, nu te-ai ales cu răni, n-ai riscat viaţa. Dar dacă strigi pentru acel destoinic, strângi pumnii pentru el, te bucuri de victoria lui, vei avea parte la premiul său. Şi mai presupune că acel atlet nu avea nevoie de coroană pentru sine. În acest caz ce se va întâmpla cu ea? Se va întâmpla că el îi va da prietenului său coroana de învingător. Aşa se întâmplă între noi şi Cristos.

7. Pentru ce copiii să fie botezaţi de mici?

Nu putem să ne oprim la toate aspectele tainei Botezului. Dar aş vrea să răspund la o întrebare pe care mulţi şi-o pun des în legătură cu Botezul. Pentru ce să fie botezaţi copiii încă de mici? De ce să nu-i lăsăm să aleagă şi să decidă liber când ajung mari? Întrebarea este serioasă dar poate ascunde ceva înşelător. Lumea şi diavolul nu aşteaptă ca ei să aibă douăzeci de ani pentru a le strecura germenii răului. Şi ca să fim coerenţi, urmând acest criteriu ar trebui să nu-i învăţăm pe copii nimic bun, nici limba, nici minime reguli de viaţă şi de educaţie, lăsându-i să decidă ei într-o zi dacă vor să accepte ceva. Dar cred că există un motiv mult mai serios decât acestea. Când părinţii procreează un copil şi îi dau viaţa, nu e că îi cer înainte permisiunea. Nu este posibil, însă ştiind că viaţa este un dar imens, presupun că într-o zi copilul le va fi recunoscător pentru el. Părinţii dau copiilor tot ce ştiu că este mai bun. Botezul este un dar, este viaţa dumnezeiască ce ne este dată gratuit. Ai face pe proprii copii să primească acest dar în zorii vieţii lor, nu înseamnă violarea libertăţii. Desigur, asta presupune că părinţii sunt ei înşişi credincioşi şi vor să ajute copilul să dezvolte darul credinţei. Biserica respectă cu stricteţe competenţa decisivă a părinţilor şi nu vrea ca un copil să fie botezat împotriva voinţei părinţilor.

8.  Rugăciunea Bisericii

"Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, la Botezul său în Iordan, l-ai proclamat pe Cristos drept Fiul tău preaiubit, în timp ce Duhul Sfânt cobora asupra lui, dăruieşte-le fiilor tăi adoptivi, renăscuţi din apă şi Duh Sfânt, harul să rămână mereu în iubirea ta.

(Radio Vatican - Anton Lucaci, material omiletic de sâmbătă 9 ianuarie 2021)

10 ianuarie 2021, 10:15