Căutare

Vatican News
2019.09.17 Papa Francesco incontra Sua Santità Bartolomeo I, Patriarca Ecumenico di Costantinopoli Papa Francisc şi Patriarhul Ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu - Vatican, 17.09.2019   (Vatican Media)

Card. Kurt Koch: Relaţiile profunde susţin calea ecumenismului

La împlinirea a 60 de ani de la începutul drumului ecumenic, dorit de sfântul Ioan al XXIII-lea, cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, evidenţiază – într-un interviu realizat de colegul nostru Massimiliano Menichetti – evoluţiile şi progresele care au caracterizat acest parcurs.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

5 iunie 2020 – Vatican News. 
O mare bucurie şi un angajament în favoarea unei "căi ireversibile", după cum a reiterat papa Francisc, referindu-se la drumul ecumenic, un drum ce aparţine în mod organic vieţii şi activităţii Bisericii. Astfel aminteşte cardinalul Kurt Koch, într-un interviu acordat mass-mediei vaticane, fondarea Secretariatului pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, înfiinţat la 5 iunie 1960, de sfântul Ioan al XXIII-lea şi devenit succesiv, în 1988, Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Potrivit cardinalului, sunt trei pilonii care susţin în mod deosebit ecumenismul: dialogul carităţii, dialogul adevărului şi aderarea concordantă a tuturor credincioşilor la rugăciunea lui Isus: "ca toţi să fie una". Acest orizont al ecumenismului s-a bucurat de "mare continuitate şi coerenţă" în rândul tuturor pontifilor.

Întrebat despre actuala situaţie a ecumenismului, foarte diferită de cea din urmă cu 60 de ani, şi despre provocările cu care se confruntă în prezent ecumenismul, cardinalul Koch a spus: «În 1960, mişcarea ecumenică, în forma sa oficială în cadrul Bisericii Catolice, era încă la începuturi. În ultimii şaizeci de ani, au avut loc numeroase întâlniri şi dialoguri, de la care a fost posibilă obţinerea multor rezultate pozitive. Cu toate acestea, adevăratul scop al mişcării ecumenice, şi anume restabilirea unităţii Bisericii, nu a fost încă realizat. În prezent, una dintre cele mai mari provocări constă tocmai în lipsa unui consens cu adevărat solid cu privire la obiectivul ecumenismului. Suntem de acord în privinţa necesităţii unităţii, dar nu şi asupra formei pe care ar trebui să o asume. Este nevoie de o viziune comună, ce este esenţială pentru unitatea Bisericii. Într-adevăr, următorii paşi pot fi făcuţi numai dacă avem un obiectiv clar în minte.»

Răspunzând la o întrebare referitoare la darurile primite de la alţi creştini şi făcute de Biserica Catolică altor creştini, în cei 60 de ani de ecumenism, dat fiind că drumul ecumenic este adesea definit ca un "schimb de daruri", preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a spus: «În spatele acestei definiţii se află credinţa că fiecare Biserică poate aduce o contribuţie specifică la restaurarea unităţii. De la Bisericile şi comunităţile ecleziale care au luat naştere în urma Reformei, Biserica Catolică a învăţat mai presus de toate caracterul central al Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa Bisericii, în sărbătorile liturgice şi în gândirea teologică. S-a învigorat şi conştientizarea faptului că credinţa vine din ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu şi că Evanghelia lui Cristos trebuie să se afle în centrul Bisericii. De la Bisericile ortodoxe, după cum a subliniat în repetate rânduri papa Francisc, putem învăţa multe în privinţa sinodalităţii din viaţa Bisericii şi despre colegialitatea episcopilor.
La rândul său, Biserica Catolică poate oferi ca dar special în dialogul ecumenic accentul pus pe universalitatea Bisericii. Întrucât Biserica Catolică trăieşte în relaţia reciprocă dintre unitatea Bisericii universale şi multiplicitatea bisericilor locale, aceasta poate demonstra, în chip de exemplu, că unitatea şi multiplicitatea nu sunt opuse nici în ecumenism, ci se susţin reciproc.»

«Toate eforturile şi activităţile ecumenice trebuie să servească scopului restabilirii unităţii creştinilor; este necesar să ne asigurăm din când în când în privinţa continuării eforturilor în vederea atingerii acestui obiectiv»  – a mai spus cardinalul Koch, referindu-se la scopul final al ecumenismului. Apoi, referindu-se la paşii făcuţi în mod concret, prin formele de dialog, a spus: «Dialogul carităţii a permis depăşirea multor prejudecăţi din trecut şi intensificarea unei mai bune înţelegeri. La fel de important este dialogul adevărului, mai exact analiza teologică a problemelor controversate care au dus la divizări de-a lungul istoriei. Din aceste dialoguri a apărut tot mai evident că ceea ce ne uneşte este mai puternic decât ceea ce ne separă. În cele din urmă, trebuie amintit, ca un aspect fundamental, ecumenismul spiritual, adică adeziunea profundă şi concordantă a tuturor credincioşilor la rugăciunea preoţească a lui Isus, "ca toţi să fie una". Această rugăciune menţine trează în noi conştientizarea faptului că unitatea Bisericii corespunde voinţei Domnului.»

Întrebat despre importanţa enciclicei "Ut unum sint", a papei Ioan Paul al II-lea, de la publicarea căreia s-a împlinit un sfert de secol, la 25 mai 2020, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor a răspuns: «Importanţa sa constă mai ales în faptul că, pentru prima dată în istorie, un papă a scris o enciclică despre ecumenism. Prin enciclica "Ut unum sint", la 30 de ani de la încheierea Conciliului Vatican al II-lea, Ioan Paul al II-lea evidenţia "angajarea ireversibilă" a Bisericii Catolice pe calea ecumenismului, toţi membrii Bisericii având îndatorirea de credinţă de a participa la mişcarea ecumenică. (…)»   

05 iunie 2020, 10:59