Rugăciunea, un dig în fața răului care crește: papa Francisc, la cateheza audienței generale
Cetatea Vaticanului – D. Donnini / A. Dancă
27 mai 2020 – Vatican News. În fața valurilor mari ale răului care crește în lume, rugăciunea se dovedește a fi ca un mal, un dig și un refugiu pentru om. Este, pe scurt, cateheza papei Francisc de la audiența generală de miercuri, 27 mai 2020, desfășurată încă o dată în biblioteca Palatului Apostolic din cauza restricțiilor impuse de pandemia de Covid-19.
Continuând seria de cateheze dedicate rugăciunii, papa Francisc a prezentat în detaliu rugăciunea celor drepți și sensul acesteia în istoria omenirii. Dumnezeu are un plan bun pentru omenire, dar cu toate acestea, în evenimentele vieții noastre experimentăm prezența răului. Răspândirea acestuia apare evidentă încă din primele pagini ale cărții Genezei, cu istoria lui Adam și Eva care vor să devină ca Dumnezeu, iar în cele din urmă, descoperă că sunt goi. ”Ispititorul este un rău platnic”, a notat papa în cuvântul său. Mai târziu, cu invidia lui Cain față de fratele său Abel, ”istoria primei fraternități se încheie cu o omucidere”, iar gândul papei se îndreaptă spre fraternitatea umană și războaiele de peste tot. Istoria continuă în același fel cu descendenții lui Cain, după cum arată cântarea lui Lameh, care are mai degrabă ecoul unei răzbunări. Dar există și altă față a istoriei, una care reprezintă ”răscumpărarea speranței”, o istorie din care fac parte Abel, Enoh și Noe. ”Chiar dacă aproape toți se comportă cu cruzime, făcând din ură și cucerire marele motor al istoriei umane, există și persoane capabile să-L roage pe Dumnezeu cu sinceritate, capabile să scrie într-un alt fel destinul omului”, remarcă Sfântul Părinte.
Papa Francisc: «Citind aceste povestiri, unul are impresia că rugăciunea este un mal, este refugiul omului în fața valului mare de rău care crește în lume. Dacă ne uităm bine, ne rugăm și ca să fim salvați de noi înșine. Este important. Să ne rugăm: ”Doamne, te rog, salvează-mă de mine însumi, de ambițiile mele, de pasiunile mele. Salvează-mă de mine însumi”».
Este vorba de ”făcătorii de pace”, pentru că rugăciunea, când este autentică, ”eliberează de instinctele de violență și este o privire îndreptată spre Dumnezeu”. ”Această calitate a rugăciunii este trăită de o multitudine de drepți în toate religiile”, se citește în Catehismul Bisericii Catolice. Rugăciunea ”atrage puterea lui Dumnezeu”, care îți dă viață și te face să te naști a doua oară:
Papa Francisc: «Rugăciunea cultivă oaze de renaștere în locurile în care ura omului a fost capabilă numai de lărgirea deșertului. Iată de ce domnia lui Dumnezeu trece în lanțul acestor bărbați și femei, deseori neînțeleși sau marginalizați în lume. Dar lumea trăiește și crește datorită puterii lui Dumnezeu pe care acești servitori o atrag prin rugăciunea lor. Ei sunt un lanț care nu face deloc zgomot, care rareori sare în ochii cronicii, și totuși, este atât de important pentru a restitui încredere în această lume».
În acest sens, papa a amintit un șef de guvern din trecut care era ateu, dar în inima lui a rămas întipărită rugăciunea învățată de la bunica sa. O amintire care i-a revenit în minte într-un moment dificil al vieții, iar apoi l-a descoperit pe Isus. ”Rugăciunea este un lanț de viață”, remarcă papa Francisc, afirmând apoi că mulți bărbați și multe femei care se roagă ”seamănă viață”. Este vorba de ”mica rugăciune”, iar papa a îndemnat, încă o dată, ca cei mari să-i învețe pe copii să facă bine semnul crucii: chiar dacă o vor apuca pe un alt drum în decursul vieții, acea ”sămânță de viață” și de dialog cu Dumnezeu va rămâne. Calea lui Dumnezeu, în cele din urmă, trece prin micul ”rest” care nu se conformează legii celui mai puternic, dar cere de la Dumnezeu să transforme inima de piatră într-o inimă de carne.
Audiența generală s-a încheiat cu rugăciunea ”Tatăl Nostru”, urmată de binecuvântarea apostolică a papei Francisc, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
