Ioan Paul al II-lea şi-a transformat crucea suferinţei în iubire
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
1 aprilie 2020 – Vatican News. Au trecut 15 ani de la moartea lui Karol Wojtyla. Nu pot fi uitate zilele care au urmat trecerii la Casa Tatălui a sfântului Ioan Paul al II-lea, după o lungă suferinţă cauzată de boală, trăită în spiritul unei mărturii creştine care a avut un puternic impact nu doar asupra credincioşilor ci şi asupra persoanelor aflate departe de Biserică.
Asupra învăţăturii pe care pontiful de origine poloneză ne-o poate oferi acum – într-un moment de mare suferinţă globală, cauzată de pandemia de coronavirus – s-a oprit cardinalul Angelo Comastri, vicarul general al papei Francisc pentru Statul Cetăţii Vaticanului, în următorul interviu acordat mass-mediei vaticane.
În urmă cu 15 ani, pe 2 aprilie, trecea la Casa Tatălui sfântul papă Ioan Paul al II-lea, după o lungă suferinţă cauzată de boală, pe care a trăit-o oferind o extraordinară mărturie de credinţă. Ce învăţătură ne oferă viaţa şi exemplul lui Ioan Paul al II-lea în actualul context dramatic cauzat de situaţia de urgenţă pe care o trăim?
Card. Comastri: «Răspândirea epidemiei, creşterea numărului de contagiaţi şi buletinul informativ zilnic cu privire la numărul de morţi a găsit societatea nepregătită şi a pus în lumină golul spiritual al multor persoane. Cu puţin timp înainte de a muri, jurnalistul italian Indro Montanelli a făcut următoarea reflecţie lucidă şi onestă: "Dacă trebuie să închid ochii fără să ştiu de unde vin şi unde mă duc şi ce anume am venit să fac pe acest pământ, ar fi meritat să deschid ochii? Viaţa mea este o declaraţie de faliment!" Aceste cuvinte ale jurnalistului Montanelli reprezintă fotografia situaţiei unei părţi din actuala societate. Epidemia înspăimântă şi din acest motiv: pentru că în multe persoane s-a stins credinţa. Ioan Paul al II-lea era un credincios, un credincios convins, un credincios coerent a cărui credinţă îi lumina parcursul vieţii.»
În ciuda multor suferinţe trăite şi a unei boli îndelungate, Karol Wojtyla dădea celor care-l întâlneau impresia că trăia în deplină pace şi bucurie interioară…
Card. Comastri: «Ioan Paul al II-lea ştia că viaţa este o rapidă cursă spre Marea Sărbătoare: Sărbătoarea îmbrăţişării cu Dumnezeu, infinit de fericită. Însă trebuie să ne pregătim pentru această întâlnire, trebuie să ne purificăm în vederea acestei întâlniri; este necesar să îndepărtăm reţinerile provocate de orgoliu şi de egoism avute de noi toţi pentru a-l putea îmbrăţişa pe Acela care este Iubire fără umbre. Ioan Paul al II-lea trăia suferinţa cu acest spirit: şi, chiar şi în momentele cele mai grele (precum atentatul) nu a pierdut nicicând seninătatea. De ce? Pentru că scopul final al vieţii îi era în permanenţă clar. Azi, mulţi nu mai cred în scopul vieţii. Din acest motiv trăiesc suferinţa cu disperare: pentru că nu reuşesc să vadă dincolo de durere.»
Ioan Paul al II-lea a ştiut întotdeauna să găsească în experienţele de suferinţă, de durere, o dimensiune de speranţă, o specială ocazie de întâlnire cu Domnul. Ne amintim mai ales Scrisoarea Apostolică "Salvifici Doloris". Ce ne puteţi spune despre această deosebită carismă a papei polonez?
Card. Comastri: «Suferinţa ne înspăimântă pe toţi însă, când este iluminată de credinţă, duce la îndepărtarea egoismului, a banalităţii şi a uşurătăţii. Mai mult, noi creştinii trăim suferinţa în comuniune cu Isus cel Răstignit; prinzându-ne de El, noi umplem suferinţa cu Iubire şi o transformăm într-o forţă care contestă şi învinge egoismul care este încă prezent în lume. Ioan Paul al II-lea a fost un adevărat maestru al suferinţei răscumpărată de Iubire şi transformată în antidot împotriva egoismului şi în eliberare de egoismul omenesc. Acest lucru este posibil doar deschizând inimile noastre lui Isus: doar împreună cu El suferinţa poate fi înţeleasă şi valorizată.»
În acest an, din cauza actualei situaţii de urgenţă, vom trăi un Paşte "inedit", pentru a respecta dispoziţiile destinate să oprească contagierea. Şi ultimul Paşte a lui Ioan Paul al II-lea a fost marcat de boală, de izolare. Şi totuşi, avem cu toţii o amintire de neşters. Ce învăţătură putem trage în actualul context din modul în care Ioan Paul al II-lea a trăit ultimul Paşte?
Card. Comastri: «Ne amintim cu toţii de ultima Vineri Sfântă a lui Ioan Paul al II-lea. Este ne neuitat scena pe care am văzut-o la televizor: Papa, deja părăsit de forţe, ţinea Crucifixul cu ambele mâini şi îl privea cu o grăitoare iubire, putând fi intuite cuvintele: 'Isus şi eu sunt pe cruce ca şi tine însă, împreună cu tine, aştept Învierea.' Sfinţii au trăit cu toţii în acest mod. Mă limitez la a o aminti pe Benedicta Bianchi Porro care – deşi a orbit, a surzit şi a paralizat din cauza unei boli grave – a trecut la cele veşnice cu seninătate, pe 24 ianuarie 1964. Cu puţin înainte de a muri, a avut forţa de a dicta o minunată scrisoare adresată unui tânăr cu handicap, pe nume Natalino, care-şi trăia condiţia de boală cu disperare. Iată ce a ieşit din inima Benedictei: "Dragă Natalino, am 26 de ani, ca şi tine. Patul mi-a devenit deja casă. De câteva luni am orbit, însă nu sunt disperată, ştiind că la capătul drumului mă aşteaptă Isus. Dragă Natalino, viaţa este o scurtă pasarelă, iar noi nu ne construim casa pe o pasarelă, ci o traversăm ţinând strâns mâna lui Isus pentru a ajunge în Patria cerească". Ioan Paul al II-lea se afla pe această lungime de undă.»
În această perioadă marcată de pandemie, în fiecare zi se transmite în direct în modalitate streaming, pe Vatican News şi pe alte canale mediatice care solicită posibilitatea transmiterii, Sfânta Liturghie celebrată de papa Francisc, cateheza audienţei generale, precum şi recitarea rugăciunii Angelus şi a rugăciunii Rozariului la care se unesc spiritual numeroşi credincioşi. Vine spontan gândul la Ioan Paul al II-lea care era atât de legat de Preacurata Fecioară Maria, după cum indica şi stema sa episcopală…
Card. Comastri: «Da, Ioan Paul al II-lea a dorit ca pe stema sa episcopală să apară moto-ul: Totus Tuus Maria. De ce? Preacurata a fost aproape de Isus în momentul Răstignirii şi a crezut că acela era momentul victoriei lui Dumnezeu asupra răutăţii omeneşti. Cum? Prin Iubire care este Forţa Atotputernică a lui Dumnezeu. Iar Maica Domnului, cu puţin înainte ca Isus să împlinească Jertfa Sa de Iubire pe Cruce, a auzit cuvintele solicitante pe care i le-a adresat Isus: "Femeie, iată Fiul tău!" Adică: 'Nu te gândi la mine, ci gândeşte-te la ceilalţi, ajută-i să transforme suferinţa în iubire, ajută-i să creadă că bunătatea este forţa care învinge răutatea'. Din acel moment, Preacurata se îngrijeşte de noi şi când ne lăsăm călăuziţi de ea suntem în mâini sigure. Ioan Paul al II-lea credea, s-a încredinţat Maicii Domnului şi împreună cu Preacurata a transformat suferinţa în ocazie de iubire.»
Există o anecdotă, un gând pe care Ioan Paul al II-lea vi l-a adresat şi pe care – la 15 ani de la moartea sa – l-am putea împărtăşi ca semn de speranţă pentru numeroase persoane din lume care suferă şi care l-au iubit şi continuă să-l iubească pe Karol Wojtyla?
Card. Comastri: «În martie 2003, Ioan Paul al II-lea m-a invitat să predic Exerciţiile Spirituale Curiei Romane. Şi el a participat la acele Exerciţii Spirituale cu o atitudine de profundă reculegere. La finalul Exerciţiilor Spirituale, m-a primit cu deosebită bunătate, spunându-mi: "M-am gândit să-ţi dăruiesc o cruce la fel ca a mea." Eu, jucând cu dublul înţeles al cuvântului 'cruce' i-am răspuns: 'Sfinte Părinte e dificil să-mi daţi o cruce la fel ca a sfinţiei voastre'. Ioan Paul al II-lea mi-a surâs şi mi-a spus: 'Nu, această cruce', şi a indicat cu degetul crucea pectorală pe care voia să mi-o dăruiască. Apoi a adăugat: 'Şi dumneavoastră veţi avea propria cruce: transformaţi-o în iubire. Aceasta este înţelepciunea care luminează viaţa'. Nu am uitat niciodată acest minunat sfat pe care mi l-a dat un Sfânt.»
