Măiestrie de credinţă: Mariangela trăieşte. Şi ea există în cercul vieţii
Cetatea Vaticanului – Andrea De Angelis
30 noiembrie 2019 – Vatican News. Istoria de viaţă a tinerei Mariangela Crea, care trăieşte în localitatea italiană Palmi, din Reggio Calabria, suscită interogativul: "Cine suntem noi pentru a face ca cineva să moară prin înfometare?". Istoria ei vorbeşte despre viaţă şi despre apărarea persoanei umane în orice conjunctură. De peste 20 de ani rudele şi medicii care o îngrijesc pun în practică îndemnul papei Francisc de a nu edifica o cultură care elimină persoanele ale căror vieţi sunt considerate ca nemeritând să mai fie trăite.
Persoana umană în centrul cercului vieţii
Poţi desena un cerc în diferite moduri însă acesta va avea întotdeauna un centru. Cercurile pot conţine raze şi diametre de diferite dimensiuni, însă vor exista întotdeauna o infinitate de puncte situate la diferite distanţe faţă de un punct de referinţă: centrul. Şi în cercul viaţi există o infinitate de situaţii, dar este necesară existenţa unui punct central. Iar în centrul cercului vieţii trebuie să se afle persoana umană.
Din desenele animate, Simba – "Regele leu" – era personajul preferat al Mariangela. Prin câte obstacole nu avea să treacă Simba pentru a deveni regele junglei! Zilnic, Mariangela îl însoţea în aventuri, fredonând "Cercul vieţii", melodia ei preferată din film. În oraş, Mariangela era cunoscută de toţi. Era ultima sosită în familie, surioara mult aşteptată după trei frăţiori, fetiţa blondă cu ochi verzi şi cu un surâs dezarmant. Deja la trei ani lăsa să se întrevadă caracterul puternic al cuiva care ştia foarte bine cum să se facă înţeleasă.
Boala fetiţei s-a prezentat în ianuarie 1998. În luna martie, a avut loc o primă internare în spital, la Reggio Calabria, medicul care a vizitat-o spunând că starea fetiţei îl face să se gândească la meningita tuberculară, care era frecventă în trecut. În următoarele cinci luni, fetiţa a necesitat alte cinci spitalizări, din care trei într-o structură din nordul Italiei, la Trieste. De la Trieste, fetiţa este transportată la Bruxelles, în Belgia, dar fără a înregistra vreo îmbunătăţire a situaţiei. În luna octombrie 1998, Mariangela a intrat în comă, urmată de starea vegetativă. La întoarcerea acasă, de la Bruxelles, fetiţa abia împlinise cinci ani.
O nouă viaţă
Odată cu intrarea fetiţei în stare vegetativă, viaţa întregii familii avea să se schimbe. Mama ei, Mariagrazia Cannizzaro, demisionează de la locul de muncă pentru a se dedica în totalitate familiei, în special micuţei Mariangela. De profesie medic, ca şi soţul ei, Mariagrazia a vrut să facă ea sacrificiul renunţării la ceea ce nu era doar o simplă meserie ci o vocaţie, o misiune pentru care se pregătise, prin studiu intens pe băncile Universităţii, timp de 10 ani.
Răsucirea bruscă în viaţa fetiţei avea să aibă implicaţii şi în viaţa fraţilor ei mai mari care aveau să se confrunte, la o vârstă fragedă, cu o realitate dureroasă, precum starea vegetativă a unei persoane dragi. Însă, mai mare decât tristeţea generată de boala micuţei s-a dovedit iubirea faţă de ea, exprimată nu doar de părinţi şi de frăţiori dar şi de ambele bunici (maternă şi paternă) care au avut o prezenţă constantă alături de nepoţica lor.
Iubirea unui tată
A fi părinţi înseamnă să dăruieşti lumii o nouă viaţă, înseamnă să o păzeşti şi să o laşi apoi să-şi urmeze propriul parcurs. O astfel de libertate implică curaj, responsabilitate, maturitate, calităţi cu atât mai necesare pentru cine se află în faţa unei fetiţe bolnave, a unei fetiţe în stare vegetativă. "Mariangela trăieşte în lumea ei dar nu înseamnă că a încetat să mai fie o persoană", spune tatăl ei, povestind istoria fetiţei care este de fapt istoria unei familii căreia viaţa i-a cerut să fie puternică.
"Dacă nu-i dau să mănânce şi să bea, fiica mea moare. Şi a lăsă să moară de foame şi de sete pe cineva care este în situaţia ei înseamnă să jigneşti rasa umană, pentru că ceea ce s-a întâmplat în lume – spune cu voce sufocată de emoţie – atacă demnitatea de persoană umană a fiicei mele" – a spus tatăl celei care de mai bine de 20 de ani este custodele pământesc al acestei vieţi a cărei demnitate o apără cu toate forţele. (traducere din italiană de Anca Mărtinaş)
