Fericitul Richard Henkes, preot, "martir al iubirii faţă de aproapele"

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

18 septembrie 2019 – Vatican News. Richard Henkes (26 mai 1900 - 22 februarie 1945), martir al nazismului a fost beatificat duminică, 15 septembrie a.c., în catedrala din Limburg, la ceremonie fiind prezent cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, în calitate de reprezentant al Sfântului Părinte.

Deseori se aude spunând că faptele contează mai mult decât cuvintele, însă când este vorba despre ducerea mai departe a Cuvântului lui Cristos, nimic altceva nu mai contează.

Părintele Richard s-a născut într-o familie cu o intensă tradiţie catolică, în cadrul căreia a primit o profundă educaţie religioasă, la care au contribuit şi călugării din congregaţia sfântului Vincenţiu Pallotti.

În contextul ascensiunii nazismului, tânărul Richard – devenit preot – avea să înţeleagă imediat că ideologia nazistă nu era purtătoare de valori creştine, el continuând să rămână statornic în credinţă chiar şi atunci când situaţia politică devine tot mai periculoasă.

În ciuda climatului potrivnic şi amenințător, părintele Richard avea să continue predarea catehismului celor mai tineri, avea să continue practicarea exerciţiilor spirituale şi să predice egalitatea în cadrul Sfintelor Liturghii.

Situaţia avea să degenereze atunci când părintele Henkes s-a exprimat în mod categoric împotriva eutanasiei aplicată persoanelor cu dizabilităţi şi celor mai lipsiţi de apărare. După o primă arestare, în 1937, a fost eliberat în urma unei amnistii. Arestat pentru a doua oară în 1943 a fost dus la Dachau, lagărul morţii aflat nu departe de München. Este înregistrat cu numărul 49642.

În acest loc de suferinţă absolută, părintele Richard a continuat opera de evanghelizare în baraca cu numărul 26, destinată preoţilor duşmani ai regimului nazist. În 1944 a fost transferat în baraca numărul 17, a bolnavilor de tifos. Părintele Richard s-a oferit ca voluntar pentru a-i ajuta pe deţinuţii contagiaţi, conştient fiind că nu avea să iasă viu. Acest curajos discipol al lui Cristos, cum l-a definit papa Francisc, avea să moară la 22 februarie 1945. Biserica îl consideră un martir pentru că "a combătut sistemul nazist încă de la început şi pentru că s-a oferit voluntar în slujba celor mai nevoiaşi".