Un răsăritean în memoria Romei: mons. Youssef Semaan Assemani

Adrian Dancă - Cetatea Vaticanului

RV 18 mai 2018. A avut loc în cursul serii de joi, 17 mai a.c., în Sala Barberini de la Biblioteca Apostolică Vaticană, un act academic comemorativ prilejuit de împlinirea a 250 de ani de la moartea mons. Youssef Semaan Assemani, arhiepiscop catolic maronit (1687-1768), ”prefect”, sau istoric vorbind, custode remarcabil al Bibliotecii Apostolice Vaticane. În discursul inaugural, cardinalul Leonardo Sandri, prefectul Congregației pentru Bisericile Orientale, a subliniat datoria de recunoștință față de acest fiu ilustru al Bisericii catolice maronite și colaborator de valoare al Bisericii Romei.

Deși au trecut 250 de la moartea celui numit în latinește ”Josephus Simon Assemani”, noi - a precizat cardinalul - ”trebuie să-i fim recunoscători și astăzi din moment ce studiile sale au realizat o adevărată punte care unește malurile Mării Mediterane și continuă spre înălțimile Muntelui Liban și în Siria, până în regiunile Tigrului și Eufratului, casa multor părinți siriaci răsăriteni”; în același timp, opera sa culturală constituie ”o punte și între generații și epoci, înlesnind accesul direct la izvoarele Sfinților Părinți, dintre care unii sunt legați de dispute cristologice și trinitare”, marcate de frecvente neînțelegeri terminologice și lexicale între ariile culturale grecești și semitice.

Erudiția lui, a continuat cardinalul, se prezintă în timpurile noastre într-o dimensiune de ”o extraordinară actualitate tocmai între malurile Mediteranei, într-un moment pe care unii – forțând lectura vremurilor – l-au definit o ciocnire a civilizațiilor; și dacă ar fi cu adevărat imposibil un dialog între religii, datorită pretenției de adevăr pe care fiecare o poartă în sine, cu atât mai mult trebuie să fie cultivat dialogul între culturile născute din religii, după cum spunea papa Benedict al XVI-lea și după cum a reluat papa Francisc, indicând valorile și experiențele umane fundamentale de la care se poate porni pentru a ne întâlni și a ne cunoaște”.

Rod al unei bogate activități precedente, munca prelatului libanez în serviciul Bibliotecii Apostolice a dus la o vastă campanie de catalogare și publicare a numeroase manuscrise din lumea orientală. Mai mult, din misiunea încredințată de papa Clement al XI-lea în Egipt și Siria, mons. Assemani se întoarcea cu un bagaj de aproximativ 150 de manuscrise, la fel de încărcat întorcându-se în 1735 din Liban, de unde a adus în Cetatea Eternă numeroase opere și codice din antichitate, studiate cu atenție și în zilele noastre.

Contribuția remarcabilă a mons. Assemani la dezvoltarea Bibliotecii Apostolice, a mai evidențiat card. Sandri, a ”lărgit și mai mult îmbrățișarea Bisericii Romei în primirea și înțelegerea Răsăritului amintindu-i, în cele din urmă, de rădăcinile sau – pentru a recurge la expresia îndrăgită de Sfântul Ioan Paul al II-lea – de plămânii cu care respiră unica Biserică a lui Cristos”.

În fine, card. Sandri a îndemnat Biserica maronită, Libanul și, în general, creștinismul răsăritean - greu încercate în acești ani de războaie și violențe – ”să-și amintească de trecutul glorios de sfințenie și cunoaștere pentru a continua să se alimenteze din tezaurul prețios depozitat în decursul veacurilor și să-l împărtășească fraților din Occident”, în special ”prin bărbați și femei de cultură care știu să facă rodnică societatea prin gândirea lor luminată”.