Papa Francisc: Chiar și viața cea de toate zilele poate deveni un apostolat

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
20 noiembrie 2021 – Vatican News. ”Să faceți totul cu o dăruire plină de bucurie, asemenea Fecioarei Maria, astfel încât să fiți cu adevărat cooperatoare oblate misionare ale Neprihănitei. Înainte, cu curaj și îndrăzneală, fără preocuparea pentru cifre! Voi sunteți ca plămada: mici, discrete, dar pline de credință. Cu cât este mai mare aluatul de crescut, cu atât mai bogată în calitate trebuie să fie plămada”. Este îndemnul pe care papa Francisc l-a adresat Cooperatoarelor Oblate Misionare ale Neprihănitei, primite sâmbătă în audiență cu ocazia a două importante aniversări: 70 de ani de la înființarea acestui institut de viață consacrată și 20 de ani de la primirea aprobării pontificale.

Este vorba de un institut de viață consacrată care a luat ființă la inițiativa preotului Gaetano Liuzzo, preluând carisma Sfântului Eugen de Mazenod, fondatorul Misionarilor Oblați ai Mariei Neprihănite. În acest fel, a remarcat papa în discursul său, cooperatoarele sunt chemate ”să primească misiunea evanghelizatoare, imitând îndrăzneala Sfântului Eugen în vestirea lui Cristos Mântuitorul, în iubirea lui plină de pasiune față de Cristos, de Biserică și față de orice frate și soră. Sunteți chemate să trăiți această carismă în viața seculară, integrate în lume cu inima cufundată în Dumnezeu”.
Papa Francisc: ”A fi consacrate într-un institut secular nu înseamnă a se refugia într-o țară de mijloc, ci a împărtăși pe deplin, ca Isus, condiția oamenilor obișnuiți, cotidianitatea muncii, a casei, a relațiilor de vecinătate și așa mai departe, totul fiind însuflețit de lumina credinței, de căldura carității, de orizontul speranței. Înseamnă a trăi spiritul Întrupării în timpul și în locul în care Dumnezeu ne-a pus, asumând realitatea cu o inimă deschisă pentru a semăna iubirea Tatălui și a Fiului și a Duhului Sfânt”.

Trăsătura specifică a acestei forme de viață, a spus mai departe papa Francisc, este aceea de ”a sanctifica activitățile seculare pentru a recapitula toate în Cristos. A trăi ca ceilalți, în mijlocul celorlalți, în aceleași profesii și meserii, în aceleași dificultăți, dar cu o asemenea uniune la Dumnezeu care să sfințească proiectele și activitățile”. Papa a amintit că predecesorul său, Venerabilul Pius al XII-lea, a vorbit despre institutele seculare (în motu proprio ”Primo Feliciter”), spunea că ”întreaga viață a membrilor acestora trebuie să se traducă în apostolat”.
Papa Francisc: ”Într-adevăr, Isus, în viața sa nevăzută, este un model pentru toți. Chiar și acțiunile sale obișnuite aveau o valoare dumnezeiască, conferită de Persoana sa, de uniunea sa cu Tatăl, de scopurile de răscumpărare pentru care se făcuse om. Ceva asemănător se întâmplă pentru membrii Institutelor seculare și pentru laicii care le sunt asociați. Activitățile lor comune de fiecare zi dobândesc o valoare apostolică cu totul particulară datorită consacrării lor personale, uniunii cu Dumnezeu, scopului pe care l-au dat vieții lor. Activitățile seculare, de la sine, nu sunt un apostolat direct, dar pot deveni”.

”Dacă misiune înseamnă a se dedica planului lui Dumnezeu în istorie”, a subliniat papa, atunci ”viața seculară constă în a locui în istorie. Și profeția consacrării seculare este incompatibilă cu teama de locurile și de situațiile riscante. Dimpotrivă, tocmai aceste situații sunt prielnice acestei consacrări, astfel încât, în acestea, membrii Institutelor seculare pot oferi contribuția lor, cu smerenie și curaj, la istoria mântuirii, acolo unde persoanele îndură excluziune, marginalizare, sunt lezate în demnitatea lor. Relațiile de fiecare zi – în familie și în comunitatea creștină, la locul de muncă și la școală, în diversele situații psihologice și sociale și, mai ales, în împărtășirea credinței și a angajamentului apostolic – constituie țesutul pe care poate fi împletită bogăția carismei voastre. Fără relații, totul se desface și totul riscă să ajungă o contra-mărturie”.

Reluând, mai departe, îndemnul Sfântului Eugen, care spunea oblaților: ”În numele lui Dumnezeu, fiți sfinți!”, papa a declinat această chemare la sfințenie în trei atitudini: A fi pregătite (cf. Luca 12,35), dăruindu-se cu totul lui Dumnezeu și aproapelui; a fi oblate, altfel spus, după cum sugerează originea latină a cuvântului, a ne dărui cu tot ceea ce suntem după exemplul lui Cristos, care s-a jertfit pe cruce; în fine, a fi încrezătoare în Dumnezeu asemenea Mariei, care a spus DA voinței lui Dumnezeu de a-i mântui pe toți oamenii. De aici, îndemnul final:
Papa Francisc: ”Să faceți totul cu o dăruire plină de bucurie, asemenea Fecioarei Maria, astfel încât să fiți cu adevărat cooperatoare oblate misionare ale Neprihănitei. Înainte, cu curaj și îndrăzneală, fără preocuparea pentru cifre! Voi sunteți ca plămada: mici, discrete, dar pline de credință. Cu cât este mai mare aluatul de crescut, cu atât mai bogat în calitate trebuie să fie plămada”.