Paul, apostol adevărat prin harul și milostivirea lui Dumnezeu
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
30 iunie 2021 – Vatican News. Pornind cateheza audienței generale de la textul Scrisorii către Galateni, capitolul 1, în care se relatează despre situația lor de conflict, cu privire la modul de a trăi credința, papa Francisc se oprește asupra felului în care apostolul Paul se adresează membrilor acestei comunități. Apostolul își exprimă cu claritate uimirea și îngrijorarea pentru posibilele devieri de la Evanghelia lui Cristos
Pontiful evidențiază totodată un alt aspect scos în evidență de text, faptul că Paul „este un profund cunoscător al misterului lui Cristos”.
Papa Francisc: „Încă de la începutul Scrisorii, nu urmează argumentele de nivel coborât folosite de detractorii săi. Apostolul „zboară la înălțime” și, totodată, ne indică cum să ne comportăm atunci când apar conflicte în cadrul comunității. De fapt, abia spre sfârșitul Scrisorii este clar că nucleul controversei suscitată este acela al circumciziei, deci al principalei tradiții evreiești. Paul alege calea de a pătrunde și mai adânc, deoarece este în joc adevărul Evangheliei și libertatea creștinilor, care este parte integrantă a acesteia. Nu se oprește la nivelul superficial al problemelor, al conflictelor, așa cum suntem adesea tentați să facem pentru a găsi o soluție imediată, care să-i facă pe toți să fie de acord cu un compromis. Paul îl iubește pe Isus și știe că Isus nu este un om, un Dumnezeu al compromisului. Nu funcționează așa cu Evanghelia și apostolul alege să urmeze calea cea mai dificilă. El scrie astfel: ‚Caut eu oare acum bunăvoința oamenilor? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor?” El nu încearcă să facă pace cu toți și continuă: „Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi slujitorul lui Cristos’ (Gal 1,10)”.
Papa Francisc evidențiază că apostolul Paul simte datoria de a le aminti Galatenilor că este un adevărat apostol, nu prin propriul merit ci prin chemarea lui Dumnezeu, el însuși istorisind vocația și convertirea sa care a coincis cu apariția lui Cristos cel Înviat, în drum spre Damasc (cf Fap 9, 1-9). Pontiful a spus că este interesant de observat ceea ce apostolul afirmă despre viața sa precedentă acelui eveniment: „persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și încercam s-o distrug. Și pentru că eram plin de zel pentru tradiția [primită] de la strămoși, îi întreceam în iudaism pe mulți de o vârstă cu mine din neamul meu” (Gal 1, 13-14).
„Pe de o parte” – observă pontiful – „el insistă să scoată în evidență faptul că a persecutat cu ferocitate Biserica și că a fost un ‚hulitor, un persecutor, un om violent’ (cf 1 Tim 1,13). El nu face economie de adjective pentru a califica acel comportament. Pe de altă parte, evidențiază milostivirea lui Dumnezeu față de el, ceea ce-l determină la o schimbare radicală, bine cunoscută tuturor”.
Papa Francisc: „Amintindu-și de povestea sa, Paul este plin de uimire și de recunoștință. Este ca și cum ar vrea să le spună Galatenilor că el ar fi putut să fie orice mai puțin un apostol. A fost educat, încă de copil, la respectarea în mod absolut a Legii mozaice, iar împrejurările l-au făcut să combată împotriva discipolilor lui Cristos. Însă, s-a petrecut ceva cu totul neașteptat. Dumnezeu, cu harul său, i l-a făcut cunoscut pe Fiul său mort și înviat pentru ca Paul să-l vestească printre păgâni (cf Gal 1,15-6).”
