Papa: Însoţirea celor mai lipsiţi de ajutor spiritual, după exemplul sfântului Alfons

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

23 martie 2021 – Vatican News. Mesajul Sfântului Părinte aminteşte motivul deciziei papei Pius al IX-lea, prezentat în bula papală din 1871: sfântul Alfons a ştiut să indice "calea sigură în amestecul de opinii contrastante ale rigorismului şi laxismului". «La o sută cincizeci de ani de la acest moment plin de bucurie» – scrie papa Francisc –  «mesajul sfântului Alfons Maria de Liguori, ocrotitor al confesorilor şi al moraliştilor şi model pentru întreaga Biserică în ieşire misionară, indică încă o dată – cu vigoare – calea maestră pentru a apropia conştiinţele de chipul primitor al Tatălui, pentru că "mântuirea pe care Dumnezeu ne-o oferă este rodul milostivirii sale" (Evangelii Gaudium 112).»

Explicând că propunerea teologică alfonsiană i-a naştere din ascultarea şi din acceptarea fragilităţii celor mai abandonaţi din punct de vedere spiritual, pontiful aminteşte că sfântul Alfons – format într-o mentalitate morală rigoristă – "s-a convertit la 'bunătate' prin ascultarea realităţii".  
«Convertirea treptată spre o pastoraţie cu siguranţă misionară, capabilă de apropiere faţă de popor, în măsură să-i ţină pasul, să-i împărtăşească în mod concret viaţa – chiar şi în mijlocul unor mari limite şi provocări – l-a determinat pe sfântul Alfons să revadă, desigur nu fără dificultăţi, amprenta teologică şi juridică dobândită în primii ani ai formării sale: iniţial marcată de un anumit rigorism, devenită apoi – printr-o abordare milostivă – dinamism evanghelizator, în măsură să acţioneze prin atracţie» – scrie papa Francisc în Mesajul prilejuit de împlinirea a 150 de ani de când papa Pius al IX-lea l-a proclamat Învăţător al Bisericii pe sfântul Alfons Maria de Liguori.

Portretul spiritual al sfântului Alfons, prezentat de pontif, insistă asupra apropierii faţă de cei din urmă, amintind: «Avocat al celor mai mici, fragili şi respinşi de societatea din timpul său, el apără "dreptul" tuturor, în special al celor mai părăsiţi şi al săracilor. Această cale l-a condus la alegerea decisivă de a se pune în slujba conştiinţelor care caută, în ciuda a o mie de dificultăţi, binele de înfăptuit, pentru că sunt credincioşi chemării lui Dumnezeu la sfinţenie.»

Pornind de la figura acestui sfânt Învăţător al Bisericii, eminent teolog moralist şi maestru de viaţă pentru toţi, pontiful îi îndeamnă pe teologii moralişti, pe misionari şi pe confesori ca – după exemplul sfântului Alfons –  "să intre în relaţie vie cu membrii poporului lui Dumnezeu şi să privească la existenţă pornind de la unghiul lor de vedere, pentru a înţelege dificultăţile reale cu care se confruntă şi a ajuta la vindecarea rănilor lor, pentru că doar adevărata fraternitate ştie să privească la măreţia sacră a aproapelui, ştie să-l descopere pe Dumnezeu în orice fiinţă umană, ştie să suporte neajunsurile traiului împreună, aflând sprijin în iubirea lui Dumnezeu, ştie să deschidă inima faţă de iubirea divină pentru a căuta fericirea celorlalţi aşa cum o caută Tatăl lor cel bun (Evangelii Gaudium, 92).

«Urmând exemplul sfântului Alfons Maria de Liguori, care a reînnoit teologia morală, este de dorit şi, prin urmare, este necesar să îi însoţim şi să-i susţinem pe cei mai lipsiţi de ajutor spiritual pe calea răscumpărării» – a spus pontiful, subliniind că "radicalismul Evangheliei nu trebuie opus slăbiciunii omului", fiind întotdeauna necesară găsirea unei căi "care nu îndepărtează, ci apropie inimile de Dumnezeu, aşa cum a făcut sfântul Alfons prin învăţătura sa spirituală şi morală. Şi aceasta pentru că «imensa majoritate a celor săraci manifestă o deschidere specială faţă de credinţă; ei au nevoie de Dumnezeu şi nu putem neglija să-i oferim prietenia, binecuvântarea, cuvântul, celebrarea sacramentelor şi propunerea unui parcurs de creştere şi de maturizare în credinţă. Opţiunea preferenţială faţă de cei săraci trebuie să se traducă îndeosebi într-o îngrijire religioasă privilegiată şi prioritară (Evangelii Gaudium, 200).»