Pământul are dreptul la odihnă: papa Francisc, în mesajul la Ziua Creației 2020

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
1 septembrie 2020 – Vatican News. A aminti, a se întoarce, a se odihni, a repara și a se bucura: cu aceste cinci sublinieri despre anul jubiliar în tradiția biblică, papa Francis a transmis un Mesaj special la Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea Creației 2020, care se marchează pe 1 septembrie.  Sala de presă a Sfântului Scaun a difuzat astăzi Mesajul papei Francisc, care urmează tema aleasă pentru acest an de ”familia ecumenică” - ”Jubileul Pământului”. Din 2015, Biserica catolică marchează anual Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea Creației pe 1 septembrie. Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru Mesajul papei Francisc la ediția 2020 a acestei Zile importante.

Mesajul papei Francisc la Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea Creației – 1 septembrie 2020
«Să consacraţi anul al cincizecilea şi să vestiţi libertatea în ţară pentru toţi locuitorii ei: să fie pentru voi an jubiliar.» (Levitic 25,10)

Dragi frați și surori,
În fiecare an, în special de la publicarea Scrisorii enciclice Laudato si (LS, 24 mai 2015), prima zi a lunii septembrie marchează pentru familia creștină Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea Creației, prin care începe Timpul Creației, care se încheie în 4 octombrie, în amintirea Sfântului Francisc din Assisi. În această perioadă, creștinii își reînnoiesc în lumea întreagă credința în Dumnezeu creatorul și se unesc în mod special în rugăciune și acțiune pentru salvagardarea Casei comune.

Sunt bucuros că tema aleasă de familia ecumenică pentru a marca Timpul Creației 2020 este ”Jubileu pentru Pământ”, chiar în anul în care cade a cincizecea aniversare a Zilei Pământului.

În Sfânta Scriptură, Jubileul este un timp sacru pentru a aminti, a se întoarce, a se odihni, a repara și a se bucura.

1. Un timp pentru a aminti

Suntem invitați să ne amintim mai presus de toate că destinul ultim al Creației este a intra în ”sâmbăta veșnică” a lui Dumnezeu. Este o călătorie care are loc în timp, îmbrățișând ritmul celor șapte zile ale săptămânii, ciclul celor șapte ani și marele An jubiliar care vine la încheierea celor șapte ani sabatici.

Jubileul este și un timp de har pentru a face memoria vocației originare a Creației de a fi și a prospera drept comunitate de iubire. Existăm numai prin intermediul relațiilor: cu Dumnezeu creatorul, cu frații și surorile ca membri ai unei familii comune și cu toate creaturile care locuiesc în aceeași casă a noastră. ”Totul este în relație și noi toți, ființele umane, suntem uniți ca frați și surori într-un minunat pelerinaj, legați de iubirea pe care Dumnezeu o are față de fiecare dintre făpturile sale și care ne unește între noi, cu afecțiune delicată, de fratele soare, de sora lună, de fratele fluviu și de mama Pământ” (LS, 92).

Jubileul, printre altele, este un timp pentru amintire în care să păstrăm memoria faptului că existăm ca ființe inter-relaționale. Avem iar și iar nevoie să ne aducem aminte că ”toate sunt în legătură și că îngrijirea autentică a vieții noastre și a relațiilor noastre cu natura este inseparabilă de fraternitate, de justiție și de fidelitate față de ceilalți” (LS, 70).

2. Un timp pentru a se întoarce

Jubileul este un timp pentru a se întoarce înapoi și a se revizui pe sine. Am rupt legăturile care ne uneau cu Creatorul, cu celelalte ființe umane și cu restul Creației. Avem nevoie să vindecăm aceste relații afectate, care sunt esențiale pentru a ne susține pe noi înșine și a susține întregul țesut al vieții.

Jubileul este un timp de întoarcere la Dumnezeu, creatorul nostru iubitor. Nu se poate trăi în armonie cu Creația fără a fi în pace cu Creatorul, izvor și origine a tuturor lucrurilor. După cum a remarcat papa Benedict, ”consumul brutal al Creației începe acolo unde nu este Dumnezeu, unde materia este, de acum, doar material pentru noi, unde noi înșine suntem ultimele instanțe, unde întregul este pur și simplu proprietatea noastră” (Întâlnirea cu clerul diecezei de Bolzano-Bressanone, 6 august 2008).

Jubileul ne invită să ne gândim din nou la ceilalți, mai ales la cei săraci și la cei mai vulnerabili. Suntem chemați să primim din nou proiectul originar și iubitor al lui Dumnezeu asupra Creației ca moștenire comună, un ospăț de împărtășit cu toți frații și cu toate surorile în spirit convivial; nu într-o competiție pe apucate, ci într-o comuniune plină de bucurie, unde ne susținem și ne ocrotim unii pe alții. Jubileul este un timp pentru a da libertate celor asupriți și tuturor celor care sunt înlănțuiți în cătușele diverselor forme de sclavie modernă, printre care traficul cu ființe umane și munca minorilor.

Avem nevoie să ne întoarcem, totodată, la a asculta pământul, numit în Scriptură ”adamah”, locul din care omul, ”Adam”, a fost scos. Astăzi, glasul Creației ne îndeamnă, alarmat, să ne întoarcem la locul just din ordinea naturală, să ne amintim că suntem o parte, nu stăpânii rețelei interconectate a vieții. Dezintegrarea biodiversității, creșterea amețitoare a dezastrelor climatice, impactul inegal al pandemiei actuale asupra celor mai săraci și fragili sunt semnale de alarmă în fața lăcomiei fără frâu a consumurilor.

În mod special, pe parcursul acestui Timp al Creației, să ascultăm ritmul cardiac al Creației. Aceasta, într-adevăr, a fost adusă la lumină ca să arate și să comunice gloria lui Dumnezeu, ca să ne ajute în a găsi în frumusețea ei pe Domnul tuturor lucrurilor și să ne întoarcem la El (cf. Sf. Bonaventura, In II Sent., I,2,2, q.1, concl.; Breviloquim, II,5,11). Pământul din care am fost scoși este, așadar, un loc de rugăciune și de meditație: ”să retrezim simțul estetic și contemplativ pe care Dumnezeu l-a pus în noi” (exort. ap. Querida Amazonia, 56). Capacitatea de a ne minuna și de a contempla o putem învăța în special de la frații și surorile indigeni, care trăiesc în armonie cu pământul și cu multiplele sale forme de viață.

3. Un timp pentru a se odihni

În înțelepciunea sa, Dumnezeu a rezervat ziua de sâmbătă pentru ca pământul și locuitorii lui să se poate odihni și să se întremeze. Astăzi, cu toate acestea, stilurile noastre de viață împing planeta dincolo de limitele ei. Cererea continuă de creștere și neîncetatul ciclu al producției și consumului sunt pe punctul de a epuiza mediul. Pădurile se risipesc, solul este supus eroziunii, ogoarele dispar, deșerturile înaintează, mările devin acide și furtunile se intensifică: Creația geme!

În timpul Jubileului, Poporul lui Dumnezeu era invitat să se odihnească de la muncile obișnuite, să lase, datorită scăderii consumurilor obișnuite, ca pământul să se regenereze și lumea să se reașeze. Astăzi este nevoie să găsim stiluri echitabile și sustenabile de viață, care să restituie Terrei odihna care i se cuvine, căi de susținere suficiente pentru toți, fără a distruge ecosistemele care ne întrețin.

Actuala pandemie ne-a făcut, într-un anume fel, să redescoperim stiluri de viață mai simple și sustenabile. Criza, într-un anumit sens, ne-a dat posibilitatea de a dezvolta noi moduri de viață. A fost posibil să constatăm că Terra reușește să recupereze dacă îi îngăduim să se odihnească: aerul a devenit mai curat, apele mai transparente, speciile de animale s-au întors în multe locuri din care dispăruseră. Pandemia ne-a condus la o răscruce. Trebuie să folosim acest moment decisiv pentru a pune capăt activităților și finalităților superflue și distrugătoare și să cultivăm valori, legături și proiecte generatoare. Trebuie să ne analizăm obișnuințele în ceea ce privește folosirea energiei, consumul, transporturile și alimentarea. Trebuie să scoatem din economiile noastre aspectele non esențiale și nocive și să dăm viață unor modalități fructuoase de comerț, de producție și de transport al bunurilor.

4. Un timp pentru a repara

 Jubileul este un moment pentru a repara armonia originală a creaţiei şi pentru a vindeca relaţiile umane compromise.

 Acesta ne îndeamnă să restabilim relaţii sociale echitabile, restituind fiecăruia propria libertate şi bunurile care-i aparţin şi iertând datoriile altora. Prin urmare, nu ar trebui să uităm istoria exploatării Sudului planetei, care a provocat o datorie ecologică uriaşă, cauzată mai ales de jefuirea resurselor şi a utilizării excesive a spaţiului comun destinat eliminării deşeurilor. Este timpul dreptăţii restauratoare. În această privinţă, reînnoiesc apelul de a anula datoria celor mai fragile ţări, având în vedere efectele grave ale crizei în domeniul sanitar, social şi economic cu care se confruntă, generată de Covid-19. De asemenea, este necesar ca deciziile privind fondurile pentru redresarea economică – în curs de elaborare şi de aplicare – la nivel mondial, regional şi naţional să fie într-adevăr eficiente, însoţite de politici, normative şi investiţii axate pe binele comun, care să garanteze realizarea obiectivelor sociale şi de mediu globale.

De asemenea, este necesară restaurarea pământului. Restabilirea echilibrului climatic este extrem de importantă, deoarece ne aflăm în plină situaţie de urgenţă. Timpul este pe sfârşite, după cum ne amintesc fiii şi tinerii noştri. Trebuie făcut totul posibilul pentru limitarea creşterii temperaturii medii globale sub pragul de 1,5 grade Celsius, după cum prevede Acordul de la Paris privind schimbările climatice: depăşirea acestei limite s-ar dovedi catastrofică, în special pentru cele mai sărace comunităţi din lume.

În acest moment critic, este necesară  promovarea solidarităţii intrageneraţionale şi intergeneraţionale. În vederea întâlnirii la vârf asupra schimbărilor climatice care va avea loc la Glasgow, în Marea Britanie, (COP 26), solicit fiecărei ţări să adopte obiective naţionale mai ambiţioase pentru reducerea emisiunilor de CO2.

Restabilirea biodiversităţii este la fel de crucială în contextul dispariţiei fără precedent a speciilor şi a degradării ecosistemului. Este necesară susţinerea apelului Organizaţiei Naţiunilor Unite de a salvgarda 30% din Pământ ca habitat protejat până în 2030, pentru a reduce rata alarmantă a pierderii biodiversităţii. Îndemn comunitatea internaţională să colaboreze pentru a face ca întâlnirea la vârf privind biodiversitatea (COP 15), de la Kunming, în China, să reprezinte un punct de cotitură în procesul de revenire a Pământului la starea de casă comună în care viaţa este abundentă, în conformitate cu voinţa Creatorului.

Avem datoria de a repara în spirit de dreptate, garantându-le acelora care au locuit un ţinut timp de generaţii redobândirea pe deplin a posibilităţii de a-l utiliza. Comunităţile indigene trebuie să fie protejate de companii, în special de companiile multinaţionale care, prin extracţiile distrugătoare de combustibili fosili, de minerale, cherestea şi produse agroindustriale, "fac în ţările mai puţin dezvoltate ceea ce nu pot să facă în ţările care le aduc capital" (Laudato si', 51). Această conduită necorespunzătoare, corporatistă, reprezintă un "nou tip de colonialism" (Sf. Ioan Paul al II-lea, Discurs adresat Academiei de Ştiinţe Sociale, 27 aprilie 2001, citat în "Querida Amazonia", 14) care exploatează în mod ruşinos comunităţile şi ţările sărace într-o disperată căutare a dezvoltării economice. Este necesară consolidarea legilor naţionale şi internaţionale, astfel încât acestea să reglementeze activităţile companiilor de extracţie şi să garanteze accesul la justiţie pentru cei care au suferit daune.

5. Un timp pentru a se bucura

În tradiţia biblică, Jubileul reprezintă un eveniment vesel, inaugurat de sunet de trompetă destinat întregului pământ. Ştim că strigătul Pământului şi al săracilor a devenit şi mai puternic în ultimii ani. În acelaşi timp, suntem martori ai modului în care Duhul Sfânt inspiră pretutindeni persoane şi comunităţi să se reunească pentru a reconstrui casa noastră comună şi pentru a-i apăra pe cei mai vulnerabili. Asistăm la apariţia treptată a unei mari mobilizări de oameni care, de jos şi de la periferii, se implică cu generozitate pentru protejarea pământului şi a celor săraci. Este îmbucurător să vezi atât de mulţi tineri şi atâtea comunităţi, în special cele indigene, în prima linie pentru a reacţiona la criza ecologică. Ei fac apel la un Jubileu al Pământului şi la un nou început, conştienţi de faptul că "lucrurile pot fi schimbate" (Laudato si', 13).

De asemenea, trebuie să ne bucurăm pentru că Anul aniversar special Laudato si' inspiră numeroase iniţiative la nivel local şi global pentru îngrijirea casei noastre comune şi a celor săraci. Anul acesta ar trebui să conducă la planuri operaţionale pe termen lung, pentru a se ajunge la practicarea unei ecologii integrale în familii, parohii, dieceze, institute religioase, şcoli, universităţi, în instituţiile de asistenţă medicale, în  întreprinderi, ferme şi în multe alte sfere de activitate.

Totodată, ne bucurăm deoarece comunităţile de credincioşi converg pentru a crea o lume mai dreaptă, mai paşnică şi mai sustenabilă. Este un motiv de mare bucurie faptul că Timpul Creaţiei devine o iniţiativă cu adevărat ecumenică. Continuăm să fim tot mai conştienţi că trăim cu toţii într-o casă comună, ca membri ai aceleiaşi familii!

Să ne bucurăm pentru că, în marea sa iubire, Creatorul susţine umilele noastre eforturi în favoarea Pământului.

Pământul este, de asemenea, casa lui Dumnezeu, unde Cuvântul său "a devenit trup şi a locuit între noi" (In 1,14), loc reînnoit continuu de revărsarea Duhului Sfânt.

Trimite, Doamne, Duhul tău şi reînnoieşte faţa pământului! (cf Ps 104,30)

Roma, San Giovanni in Laterano, 1 septembrie 2020