"Sf. Marta". Gândul Papei la săracii cu care se identifică Isus; rugăciune pentru deţinuţi

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

6 aprilie 2020 – Vatican News. În lunea din Săptămâna Sfântă, la începutul celebrării euharistice, papa Francisc a indicat intenţia rugăciunilor Sfintei Liturghii, oprindu-se în special asupra problemei supraaglomerării din închisori:

Mă gândesc la o problemă gravă care există în multe părţi ale lumii. Aş vrea ca azi să ne rugăm pentru problema supraaglomerării din închisori. Acolo unde există supraaglomerare – multe persoane adunate la un loc – există pericolul ca, în contextul acestei pandemii, să se ajungă la un dezastru grav. Să ne rugăm pentru responsabili, pentru cei care trebuie să ia decizii în acest sens, pentru a găsi o cale justă şi creativă în vederea rezolvării problemei.

În omilie, pontiful s-a inspirat din Evanghelia liturgiei zilei, după sfântul Ioan, capitolul 12, 1-11, în care se relatează că Maria, sora lui Lazăr, a uns picioarele lui Isus cu mireasmă de nard curat suscitând criticile lui Iuda. Acel parfum – spune cel care se pregătea să-l trădeze pe Domnul – putea fi vândut, dând banii săracilor. Evanghelistul observă că Iuda a făcut această critică nu pentru că i-ar fi păsat de cei săraci, ci pentru că era hoţ; întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. Isus îi răspunde: "Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta. Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna".

Îndreptându-şi gândul spre cei săraci, Sfântul Părinte a spus că aceştia sunt numeroşi, cei mai mulţi trăind ascunşi de ochii noştri, noi nevăzându-i pentru că suntem indiferenţi. Mulţi săraci sunt victime ale politicilor financiare şi ale nedreptăţii structurale ce caracterizează economia mondială. Multor săraci le este ruşine cu nu au mijloace de trai şi merg în secret la Caritas. Îi vom întâlni pe cei săraci la judecata finală – a mai spus papa, amintind că Isus se identifică cu ei. Vom fi judecaţi în privinţa relaţiei noastre cu cei săraci.

Vă oferim, în traducerea noastră de lucru, textul omiliei papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată luni, 6 aprilie a.c., în capela Casei "Sf. Marta":

«Acest fragment se încheie cu o observaţie: "Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr, pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus". Deunăzi, am văzut care sunt paşii ispitirii: seducţia iniţială, iluzia, apoi ispitirea se amplifică, trecând la a doua etapă, apoi la a treia. Creşte şi se infectează şi se justifică. Şi mai există o fază: ispitirea înaintează, nu se opreşte. Pentru arhierei nu era suficientă uciderea lui Isus, ci şi Lazăr trebuia ucis, pentru că era un martor al vieţii.

Însă, astăzi, aş vrea să mă opresc asupra unui cuvânt al lui Isus. Cu şase zile înainte de Paşte – ne aflăm chiar la poarta Pătimirii – Maria [n.n. sora lui Lazăr] face acest gest de contemplare. Marta slujea – după cum relatează şi un alt fragment – iar Maria deschide poarta contemplării.

În vreme ce Iuda se gândeşte la bani şi îi aduce în discuţie pe cei săraci, dar nu pentru că i-ar fi păsat de ei, ci pentru că era hoţ:  întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. Această relatare despre administratorul necredincios este mereu actuală, există întotdeauna, chiar şi la nivel înalt: să ne gândim la unele organizaţii umanitare care au mulţi, foarte mulţi angajaţi, care au o structură de personal foarte amplă, iar la final ajunge la săraci doar 40% din fonduri, pentru că 60% se cheltuieşte pe salariile celor care compun structura. Acesta este un mod de a lua bani de la săraci. Însă, răspunsul este Isus. Şi aş vrea să mă opresc asupra acestui punct: "Pe cei săraci îi aveţi întotdeauna cu voi. Sunt mulţi: există săracii pe care-i vedem, dar ei reprezintă doar o minimă parte. Marea parte a celor săraci este reprezentată de cei pe care nu-i vedem, de săracii ascunşi. Iar noi nu-i vedem pentru că pătrundem în această cultură a indiferenţei, a negării existenţei lor, încât ajungem să spunem: 'Nu, nu sunt mulţi; nu se văd… există acel caz, însă… ', diminuând astfel realitatea celor săraci. Însă ei sunt mulţi, foarte mulţi la număr.

Sau, dacă nu intrăm în această cultură a indiferenţei, există obiceiul de a-i vedea pe cei săraci ca şi cum ar face parte din decorul unui oraş; ca şi cum ar fi statui, ajungându-se să se spună: 'Da, există săraci, se văd… este bătrânica aceea care cere de pomană, mai este cealaltă… '. Însă, se vorbeşte despre săraci ca şi cum ar fi ceva normal, ca şi cum ar fi elemente de decor.

Însă, marea majoritate, sunt săraci victime ale politicilor economice, ale politicilor financiare. Unele statistici recente fac următoarea sinteză: foarte mulţi bani se află în mâinile unui număr foarte mic de persoane şi foarte mulţi la număr sunt extrem de săraci. Aceasta este sărăcia trăită de numeroase persoane care sunt victime ale nedreptăţii structurale a economiei mondiale. Multor săraci le este ruşine cu nu au mijloace de trai şi merg în secret la Caritas, şi cer ajutor în ascuns şi se ruşinează în ascuns. Săracii sunt mult, mult mai numeroşi decât cei bogaţi. Iar ceea ce spune Isus este adevărat: "Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi". Dar eu îi văd pe cei săraci? Îmi dau seama de această realitate? Mai ales despre realitatea ascunsă a persoanelor cărora le este ruşine să spună că nu reuşesc să ajungă cu salariul până la sfârşitul lunii.

Îmi amintesc că la Buenos Aires mi s-a spus despre edificiul abandonat al unei fabrici în care, de câteva luni, locuiau în jur de cincisprezece familii. M-am dus acolo; erau familii cu copii care au ocupat acel edificiu abandonat din nevoie, pentru a putea trăi. Şi, uitându-mă în jur am văzut că fiecare familie avea mobilă bună şi televizor – cum au cei din clasa de mijloc – însă ajunseseră să locuiască acolo pentru că nu mai reuşeau să plătească chiria unui apartament.

Ei reprezentă noua categorie de săraci, a celor constrânşi să-şi părăsească casele, a celor care ajungeau să trăiască în edificii abandonate pentru că nu reuşeau să-şi plătească chiria.  Este Sunt aduşi la această situaţie de injustiţia organizaţiilor economice sau financiare. Şi ei sunt atât de numeroşi încât îi vom întâlni la judecată. Acolo,  prima întrebare pe care ne-o va face Isus va fi: "Cum te relaţionezi cu săracii? Le-ai dat de mâncare? Când erau în temniţă, i-ai vizitat? Ai mers să-i vezi când erau în spital? Ai ajutat văduvele şi orfanii? Pentru că acolo eram Eu". Asupra acestei chestiuni vom fi judecaţi. Nu vom fi judecaţi în funcţie de averea acumulată, de călătoriile făcute, de importanţa socială avută. Vom fi judecaţi în funcţie de relaţia noastră cu cei săraci. Însă, dacă astăzi îi ignor pe cei săraci, îi las deoparte şi îmi imaginez că nu există, Domnul mă va ignora în ziua judecăţii. Când Isus spune: "Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi", înseamnă: "Eu voi fi întotdeauna cu voi în cei săraci. Voi fi prezent acolo". Şi aceasta nu înseamnă să o faci pe-a comunistul; acesta este esenţa Evangheliei; noi vom fi judecaţi în funcţie de aceasta.»

Înainte de ieşirea din Capelă, a fost intonată antica antifonă mariană "Ave Regina Caelorum".