Credinţa în Cel înviat, care ştie să întoarcă totul spre bine, este misiunea noastră

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

16 aprilie 2020 – Vatican News. «În omilia Vigiliei pascale, celebrată în noaptea Sâmbetei Sfinte în bazilica San Pietro goală şi învăluită într-o atmosferă suprareală, Sfântul Părinte a citat fraza pe care, mai ales în primele săptămâni ale pandemiei, au folosit-o mulţi, expunând-o la ferestre şi la balcoane, scrisă pe afişe şi pancarte: "Totul va fi bine". Nu sunt cuvinte uşor de spus pentru cei care au pierdut pe cineva drag. Cu atât mai puţin pot accepta aceste cuvinte cei care au avut familia distrusă de virus. Nu este, desigur, plăcut să auzi repetarea acestui slogan pentru cei care, din cauza situaţiei de urgenţă şi a crizei, nu mai au un loc de muncă şi nu ştiu ce să dea de mâncare propriilor fii. Sau pentru cei care simt, ca pe o piatră de moară, greutatea incertitudinii zilei de mâine, a viitorului care ne aşteaptă şi despre care ştim că va fi dificil. Va fi totul bine?

"În această noapte" – a spus papa Francisc - "cucerim un drept fundamental, care nu ne va fi luat: dreptul la speranţă. Este o speranţă nouă, vie, care vine de la Dumnezeu. Nu este un simplu optimism, nu este o bătaie pe umăr sau o încurajare de ocazie, cu un zâmbet în trecere. Nu, este un dar al Cerului pe care nu puteam să ni-l procurăm singuri. Totul va fi bine, spunem cu îndârjire în aceste săptămâni, ataşându-ne de frumuseţea umanităţii noastre şi făcând să iasă din inimă cuvinte de încurajare. Dar, odată cu scurgerea zilelor şi cu creşterea temerilor, chiar şi speranţa cea mai îndrăzneaţă se poate evapora. Speranţa lui Isus este diferită. Pune în inimă certitudinea că Dumnezeu ştie să întoarcă totul spre bine pentru că, până şi din mormânt, face să se ivească viaţa."

Aşadar, nu va fi totul bine, însă avem certitudinea că Cel înviat – ieşit viu din mormânt – este acelaşi Isus Răstignit, al cărui trup, sfâşiat de răni şi jertfit în chinurile cele mai inumane ale torturii l-am contemplat în Vinerea Sfântă. Dumnezeu a răspuns la întrebarea despre cauza suferinţei şi a morţii, a suferinţei nevinovate, făcând să fie trăită de Fiul său pentru a nu mai fi nicicând singuri. "Cristos, speranţa mea a înviat" – a spus papa în mesajul Urbi et Orbi. Nu este o formulă magică care face să dispară problemele. Nu, învierea lui Cristos nu are acest înţeles. Este, în schimb, victoria iubirii asupra rădăcinii răului, o victorie care nu 'sare' peste suferinţă şi peste moarte, ci le traversează, deschizând o nouă cale în abis, transformând răul în bine: marcă exclusivă a puterii lui Dumnezeu.»

Însă, mesajul pascal al papei Francisc ne îndeamnă cu realism la responsabilitatea pe care o avem, fiindcă acesta "nu este timpul indiferenţei, pentru că întreaga lume suferă şi trebuie să fie unită în înfruntarea pandemiei". Ne îndeamnă pe toţi să punem la dispoziţie cele cinci pâini şi cei doi peşti care au permis hrănirea mulţimii, datorită minunii înmulţirii pâinilor şi a peştilor şi a împărţirii acestora. Pentru că: "Nu este acesta timpul egoismelor, deoarece provocarea pe care o înfruntăm ne uneşte pe toţi şi nu face deosebire de persoane". Pentru că această pandemie ne cheamă la a fi curajoşi şi la a spune "da" vieţii, după cum a repetat papa Francisc în cadrul Vigiliei pascale: "Să reducem la tăcere strigătele de moarte, ajunge cu războaiele! Să se oprească producţia şi comerţul armelor, pentru că avem nevoie de pâine şi nu de arme! Să înceteze avorturile, care ucid viaţa inocentă! Să se deschidă inimile celor care au, ca să umple mâinile goale ale celor lipsiţi chiar şi de strictul necesar".
În acest context găseşte spaţiu şi apelul făcut Europei, pentru ca în acest ceas al întunericului să nu capete vigoare rivalităţile, ci toţi "să se recunoască ca făcând parte dintr-o unică familie şi să se sprijine reciproc". "Azi", a atras atenţia papa Francisc,  "Uniunea Europeană are în faţă o provocare epocală, de care va depinde nu doar viitorul ei, dar şi al lumii întregi. Să nu se piardă ocazia de a da o ulterioară dovadă de solidaritate, făcând recurs chiar la soluţii inovatoare. Alternativa este doar egoismul intereselor particulare şi tentaţia unei întoarceri la trecut, cu riscul de a pune la grea încercare coexistenţa paşnică şi progresul următoarelor generaţii".»