Papa Francisc: Apărarea vieții umane nu este o ideologie

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
25 martie 2020 – Vatican News. ”Orice viață umană, unică și irepetabilă, constituie o valoare inestimabilă”, iar această convingere ”trebuie vestită mereu și din nou, cu îndrăzneala cuvântului și curajul faptelor”: a spus papa Francisc la cateheza audienței generale de miercuri, 25 martie a.c., prezentată din nou în biblioteca apartamentului papal din Palatul Apostolic, bazilica și Piața San Pietro fiind în continuare închise din cauza pandemiei de Coronavirus.

Papa a întrerupt, astfel, seria catehezelor dedicată Fericirilor Evangheliei și a vorbit despre o aniversare importantă: 25 de ani, pe 25 martie 2020, de când Sfântul Ioan Paul al II-lea a promulgat enciclica ”Evangelium vitae” privind valoarea și inviolabilitatea vieții umane. Cateheza a fost precedată de lectura pericopei cu Buna Vestire pe care îngerul Domnului o aduce Fecioarei Maria privind întruparea Fiului lui Dumnezeu (Luca 1, 30-38).

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru cateheza papei Francisc:

«Dragi frați și surori, bună ziua!
Acum 25 de ani, în aceeași zi de 25 martie, în care Biserica sărbătorește solemn Buna Vestire, Sfântul Ioan Paul al II-lea promulga enciclica ”Evangelium vitae” despre valoarea și inviolabilitatea vieții umane.

Legătura dintre Buna Vestire și ”Evanghelia vieții” este strânsă și adâncă, după cum a subliniat Sfântul Ioan Paul în enciclica sa. Astăzi, ne găsim să relansăm această învățătură în contextul unei pandemii care amenință viața umană și economia mondială. O situație care ne face să simțim chiar mai angajante cuvintele prin care începe enciclica. Iată-le: ”Evanghelia vieții stă la inima mesajului lui Isus. Primit de Biserică în fiecare zi cu iubire, acesta trebuie vestit cu fidelitate curajoasă ca veste bună oamenilor din orice epocă și cultură” (nr. 1).

Ca orice vestire evanghelică, și acest mesaj trebuie să fie mai întâi de toate mărturisit. Și mă gândesc cu gratitudine la mărturia tăcută a numeroase persoane care, în diverse feluri, se dăruiesc cu cea mai mare generozitate în slujirea bolnavilor, a bătrânilor, a celui care este singur și mai nevoiaș. Ei pun în practică Evanghelia vieții, asemenea Mariei care, după ce a primit vestirea îngerului, a plecat să o ajute pe ruda ei Elisabeta care avea nevoie.

Într-adevăr, viața pe care suntem chemați să o promovăm și să o apărăm nu este un concept abstract, dar se arată întotdeauna într-o persoană în carne și oase: un copil abia conceput, un sărac marginalizat, un bolnav singur și descurajat sa în stare terminală, unul care a pierdut locul de muncă sau nu reușește să-l găsească, un migrant refugiat sau ghetoizat. Viața se manifestă în concretețea persoanelor.

Orice ființă umană este chemată de Dumnezeu să se bucure de plinătatea vieții; și fiind încredințată grijii materne a Bisericii, orice amenințare la demnitatea și viața umană nu poate să nu se repercuteze în inima ei, în ”măruntaiele” ei de mamă. Apărarea vieții pentru Biserică nu este o ideologie, este o realitate, o realitate umană care îi implică pe toți creștinii, tocmai pentru că sunt creștini și pentru că sunt ființe umane.

Atentatele la demnitatea și viața persoanelor continuă, din nefericire, chiar și în această epocă, ce este epoca drepturilor umane universale; mai mult, ne aflăm în fața unor noi amenințări și a unor noi sclavii, iar legislațiile nu sunt întotdeauna o tutelare a vieții umane mai slabe și vulnerabile.

Mesajul enciclicei ”Evangelium vitae” este, așadar, mai actual ca niciodată. Dincolo de stările de urgență, precum cea pe care o trăim acum, este vorba de a acționa pe plan cultural și educativ pentru a transmite generațiilor viitoare înclinația spre solidaritate, grijă, primire, bine știind că o cultură a vieții nu este patrimoniul exclusiv al creștinilor, dar aparține tuturor celor care, lucrând la construcția de relații fraterne, recunosc valoarea proprie a oricărei persoane, chiar și atunci când este slabă și suferindă.

Dragi frați și surori, orice viață umană, unică și irepetabilă, are o valoare în sine, constituie o valoare inestimabilă. Acest lucru trebuie vestit mereu și din nou, cu îndrăzneala cuvântului și curajul faptelor. Acest lucru cheamă la solidaritate și la iubire fraternă pentru marea familie umană și pentru fiecare din membrii ei.

De aceea, împreună cu Sfântul Ioan Paul al II-lea, care a făcut această enciclică, împreună cu el reiterez cu reînnoită convingere apelul pe care el l-a adresat tutur acum douăzeci și cinci de ani: ”Respectă, apără, iubește și slujește viața, orice viață, orice viață umană! Numai pe această cale vei afla dreptate, progres, libertate, pace și fericire!” (enc. Evangelium vitae, nr. 5)».

La saluturile finale, papa a încurajat credincioșii ”să fie întotdeauna încrezători în milostivirea lui Dumnezeu și generoși față de aproapele, mai ales în aceste timpuri de incertitudine”. În nelipsitul salut adresat tinerilor, celor vârstnici, bolnavilor și soților recent căsătoriți, papa i-a încredințat pe toți maicii lui Isus și maicii noastre, Maria. ”Ea, care a spus acel DA la Nazaret, să vă ajute zi de zi să spuneți DA-ul vostru Domnului, care vă cheamă să-L primiți și să-L urmați în toate situațiile concrete în care vă aflați. Dumnezeu să vă binecuvânteze!”.

Cateheza papei s-a încheiat cu rugăciunea Tatăl Nostru și cu binecuvântarea apostolică, ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.