Papa Francisc: O societate este "civilă" dacă combate "cultura debarasării"

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

31 ianuarie 2020 – Vatican News. Adresându-se participanţilor la Adunarea plenară a Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei dedicată îngrijirii persoanelor în faze critice şi terminale ale vieţii, pontiful a evidenţiat că actuala situaţie este fotografia contextului socio-cultural pe care-l trăim, în care propria viaţă este evaluată doar în termeni de utilitate, în timp ce sunt puţin considerate îndatoririle obligatorii privind solidaritatea şi fraternitatea.

Referindu-se la bolnavii în stadiu terminal şi la necesitatea urgentă de "a converti privirea inimii", îndreptând-o spre lumina compasiunii, pontiful a evidenţiat binele care se face în structurile în care se practică "terapia demnităţii".

Papa a îndemnat, de asemenea, să se continue cu fermitate studiul despre revizuirea normei privind "delicta graviora", conţinută în Motu Proprio "Sacramentorum sanctitatis tutela", a papei Ioan Paul al II-lea, pentru a se urma calea transparenţei şi a respectării demnităţii celor mai neînsemnaţi.

Valoarea intangibilă a vieţii

Oprindu-se asupra metrului de măsură reprezentat de criteriul dezorientant al utilităţii, care duce la dispreţuirea persoanelor a căror viaţă este considerată nedemnă, pontiful a atras atenţia supra pericolului de a pierde valorile autentice şi obligatorii ale solidarităţii şi fraternităţii umane şi creştine.

Mulţumind Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei pentru serviciul adus Bisericii, papa Francisc atrage atenţia asupra necesităţii de a ţine cont de cei cărora îi este destinată, de a-i cunoaşte şi de a-i iubi în mod activ.

Papa Francisc: "Doctrina creştină nu este un sistem rigid şi închis în sine, şi nici o ideologie care se modifică odată cu schimbarea anotimpurilor; ci este o realitate dinamică care, rămânând fidelă propriului fundament, se reînnoieşte din generaţie în generaţie şi se concentrează într-un chip, într-un trup şi într-un nume: Isus Cristos cel Înviat".

Oprindu-se asupra momentului în care boala bate la uşa vieţii noastre, Sfântul Părinte a amintit cât este de importantă compasiunea, pe care a definit-o "un refren" al Evangheliei. Pontiful a insistat asupra necesităţii prezenţei cuiva care, în momentele de suferinţă să ne ţine de mână asemenea unui Bun Samaritean, şi a necesităţii existenţei unei "platforme umane de relaţii" care să deschidă spre balsamul speranţei care  uşurează "disconfortul emoţional" şi "angoasa spirituală".