Papa Francisc: Să ne uităm mai mult în inima noastră decât în casa vecinilor
Cetatea Vaticanului – A. Dancă
24 octombrie 2019 – Vatican News. De multe ori, știm mai bine ce se întâmplă în cartier sau în casa vecinilor decât ceea ce se întâmplă în inima noastră; într-un timp de exteriorizare, este necesar să intrăm cât mai des în noi înșine și să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să inspire faptele noastre. Este, pe scurt, omilia papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată în dimineața de vineri, 24 octombrie 2019, în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului, făcând un comentariu despre lecturile biblice ale zilei (Rom 7,18-25a și Lc 12,54-59).
Pontiful a pus accentul pe prima lectură, luată din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul către Romani, și a scos în evidență ”lupta interioară și continuă” a apostolului dintre ”dorința de a face binele”, pe de o parte, și, pe de alta, neputința de a-l realiza. Făcând răul pe care nu-l vrea, apostolul Paul se prezintă ca un învins care putea să ajungă, cine știe, chiar în iad. În schimb, a reluat papa, el este Sfânt, pentru că ”chiar și sfinții simt acest război înăuntrul lor”. Este o lege valabilă pentru toți oamenii, un război de zi cu zi.
Papa Francisc: «Este o luptă între bine și rău, dar nu între un bine abstract și un rău abstract, ci între binele pe care Duhul Sfânt ne inspiră să-l facem și răul pe care duhul cel rău ne inspiră să-l facem. Este o luptă. Este o luptă în noi toți. Dacă unul dintre noi ar spune: ”Eu nu simt acest lucru, eu sunt fericit, trăiesc liniștit, în pace, nu simt toate acestea”, eu i-aș spune: ”Nu ești fericit, ești unul anesteziat care nu înțelege ce se întâmplă”.»
Este posibil ca, în această bătălie de fiecare zi, astăzi să câștigăm una, dar mâine urmează alta, poimâine alta și tot așa, până la sfârșit. Pontiful a făcut referință la exemplul martirilor, care ”au trebuit să luptă până la sfârșit ca să-și păstreze credința”, dar și la mărturia Sfinților, precum Tereza a Pruncului Isus, pentru care ”lupta cea mai grea a fost momentul final”, pe patul de moarte, pentru că simțea cum ”duhul cel rău” voia să o scoată din mâinile Domnului. Există ”momente extraordinare” de luptă, a recunoscut mai departe Sfântul Părinte la omilie, dar și ”momente normale, de fiecare zi”. De altfel, la evanghelia zilei, Isus spune mulțimilor de atunci, dar și ”nouă, tuturor”: ”Știți să interpretați aspectul pământului și al cerului, dar de ce nu știți să interpretați timpul de față?” (Lc 12,56).
Papa Francisc: «De multe ori noi, creștinii, suntem ocupați cu atâtea lucruri, chiar bune. Dar ce se întâmplă în interiorul tău? Cine îți inspiră aceasta? Care este tendința ta spirituală în privința acestui lucru? Cine te duce să faci acest lucru? Viața noastră, de obicei, este ca o viață de stradă: mergem pe strada vieții, iar când mergem pe stradă ne uităm numai la lucrurile care ne interesează, pe celelalte nu le vedem.»
Este vorba de lupta ”dintotdeauna dintre har și păcat, dintre Domnul, care vrea să ne mântuiască și să ne scoată din această ispită, și duhul cel rău care întotdeauna ne dă la pământ ca să ne învingă”. De aici, îndemnul final al papei de a ne întreba dacă suntem oameni de stradă, care merg și vin fără să-și dea seama de ce se întâmplă”, și dacă hotărârile noastre vin de la Domnul sau sunt dictate de diavol și de egoismul nostru.
Papa Francisc: «Este important să cunoaștem ce se întâmplă înăuntrul nostru. Este important să trăim un pic înăuntru și să nu lăsăm ca sufletul nostru să fie o stradă pe unde trece oricine. ”Cum putem face acest lucru, părinte?” Înainte de sfârșitul zilei, ia-ți două-trei minute: ce s-a întâmplat astăzi cu adevărat important înăuntrul meu? ”Hei, da, am avut un pic de ură acolo, am vorbit de rău dincolo, am făcut o faptă de caritate...” Cine te-a ajutat să faci aceste lucruri, fie cele rele, fie cele bune? Să ne punem aceste întrebări ca să cunoaștem ce se întâmplă în noi. Uneori, cu acel spirit de bârfă pe care îl avem cu toții, știm ce se întâmplă în cartier, ce se întâmplă în casa vecinilor, dar nu știm ce se întâmplă înăuntrul nostru.»
