Papa Francisc, la ”Sf. Marta”: cu pacea lui Isus, Sfinții mergeau la martiriu ca invitații la nuntă

Cetatea Vaticanului – A. Dancă
21 mai 2019 – Vatican News. La omilia Sfintei Liturghii celebrată în cursul dimineții de marți, 21 mai a.c., în capela Casei Sf. Marta din Cetatea Vaticanului, papa Francisc a făcut un amplu comentariu la lecturile biblice ale zilei (Fap 14,19-28; Ps 144; In 14,27-31a) și a pus accentul pe cuvintele lui Isus din Evanghelie: ”Pace vă las vouă, pacea mea o dau vouă!”. Sunt cuvinte pe care Isus le spune înainte de pătimirea, moartea și învierea sa, dar de care apostolii au nevoie mai mult ca oricând în vederea misiunii pe care aveau să o desfășoare mai târziu. Cum se pot concilia ”necazurile” și persecuțiile pe care le îndură Sf. Apostol Paul, descrise în lectura de astăzi din cartea Faptele Apostolilor, cu pacea despre care vorbește Isus?

Într-adevăr, a recunoscut pontiful la omilie, ”viața de prigoană și necazuri pare să fie o viață fără pace”, dar nu trebuie să uităm ultima dintre Fericirile evangheliei: ”Fericiți veți fi când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea” (Mt 5,11). 
Papa Francisc: «Pacea lui Isus merge mână în mână cu această viață de persecuție și de necazuri. O pace care stă în adânc, mult în adânc, în profunzime față de aceste realități. O pace pe care nimeni nu o poate lua, o pace care este un dar, ca marea care în adânc este liniștită și la suprafață este învolburată. A trăi în pace cu Isus înseamnă a avea această experiență interioară, care rămâne în timpul oricărei încercări, al oricărei greutăți, al oricărui ”necaz”».

Numai în acest fel, a continuat Sfântul Părinte, se poate înțelege cum au trăit ultimele ceasuri atâția Sfinți care ”nu și-au pierdut pacea”, ceea ce îi făcea pe mulți martori oculari să spună că ei ”mergeau la martiriu ca invitații la nuntă”. Acesta este darul păcii lui Isus, o pace pe care, observă pontiful, nu o putem avea prin mijloacele omenești, ”mergând, de exemplu, la medic sau luând anxiolitic”. Este ceva diferit și vine ”de la Duhul Sfânt prezent în noi”, care aduce cu sine darul ”tăriei”.

Papa a amintit, în această privință, vizita făcută recent unei persoane care era obișnuită să lucreze din greu, dar care, dintr-o dată, din cauza unei boli neprevăzute, a trebuit să renunțe la toate planurile sale, reușind, însă, să rămână întotdeauna în pace. ”Aceasta înseamnă să fii creștin”, remarcă Sfântul Părinte.
Papa Francisc: «Pacea, pacea lui Isus, ne învață să mergem înainte în viață. Ne învață să suportăm. Da, să suportăm: un cuvânt pe care noi nu-l înțelegem bine, un cuvânt foarte creștin, înseamnă a căra pe umeri. A suporta: a purta pe umeri viața, dificultățile, munca, toate, fără a pierde pacea. Mai mult, a purta pe umeri și a avea curajul de a merge înainte. Aceasta se înțelege numai când îl avem în noi pe Duhul Sfânt, cel care ne dă pacea lui Isus.»

Pe de altă parte, a observat în continuare Sfântul Părinte, dacă ne lăsăm luați cu ușurință de o ”nervozitate aprinsă” și ne pierdem pacea, ”înseamnă că ceva nu funcționează”.

Păstrând în inimă ”darul promis de Isus” și nu cel care vine de la lume sau din banii depuși la bancă, putem înfrunta greutățile cele mai urâte, putem merge mai departe și cu o capacitate în plus, capacitatea de a face inima să zâmbească:
Papa Francisc: «Persoana care trăiește această pace nu pierde niciodată simțul umorului. Știe să râdă de ea însăși, de ceilalți, chiar și de propria umbră, se râde de toate... Acest simț al umorului este atât de aproape de harul lui Dumnezeu. Pacea lui Isus în viața cotidiană, pacea lui Isus în necazuri și cu acel strop de simț al umorului care ne face să respirăm bine. Domnul să ne dăruiască această pace care vine de la Duhul Sfânt, această pace care, la propriu, este a Lui și care ne ajută să suportăm, să ducem pe umeri atâtea greutăți ale vieții».