”Scrisoare către poporul lui Dumnezeu”. Papa Francisc: să nu mai fie abuzuri, rănile nu se prescriu
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
Vatican News – 20 august 2018. «Rănile nu se prescriu și nu dispar niciodată. Trebuie să condamnăm cu tărie aceste atrocități și să ne concentrăm eforturile pentru a eradica această cultură de moarte, iar în același timp, să simțim rușine în fața unui stil de viață care a dezmințit și dezminte ceea ce spune cu gura». Sunt câteva din expresiile folosite de papa Francisc, după raportul unei comisii de anchetă din statul american Pennsylvania, cuprinse într-o amplă ”Scrisoare către poporul lui Dumnezeu” difuzată astăzi de Departamentul de Comunicare al Sf. Scaun.
Inițiativa pontifului vine după publicarea ”unui raport în care se descrie experiența a cel puțin o mie de persoane care au fost victime ale abuzurilor sexuale, de putere și de conștiință comise de preoți”. Scrisoarea începe cu o referință la convingerea Sfântului Apostol Paul: ”dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună” (1 Cor 12,26). Aceste cuvinte, remarcă Sfântul Părinte, ”răsună cu tărie în inima mea văzând încă o dată suferința trăită de mulți minori din cauza abuzurilor sexuale, de putere și de conștiință comise de un număr considerabil de clerici și persoane consacrate. O crimă care generează răni adânci de durere și neputință, mai ales în rândul victimelor, dar și în rudele acestora și în întreaga comunitate, fie credincioși, fie fără credință. În ce privește trecutul, nu va fi niciodată îndeajuns ceea ce se face pentru a cere iertare și a căuta repararea daunelor provocate. Cât privește viitorul, nu va fi niciodată puțin tot ceea ce se face pentru a da viață unei culturi capabile să evite nu doar repetarea unor astfel de situații, dar și ascunderea și continuarea lor. Durerea victimelor și a familiilor lor este și durerea noastră, de aceea e urgent să afirmăm încă o dată angajarea noastră pentru a garanta ocrotirea minorilor și a adulților în situații de vulnerabilitate”.
”Cu rușine și căință”, scrie mai departe papa Francisc, recunoaștem ca și comunitate bisericească faptul că ”nu am acționat la timp recunoscând dimensiunea și gravitatea daunei care era provocată în atâtea vieți. I-am neglijat și i-am abandonat pe cei mici”. Pontiful își însușește cuvintele cardinalului, pe atunci, Joseph Ratzinger de la ”Via Crucis” din Vinerea Mare a anului 2005: ”Câtă mizerie este în Biserică, și chiar în rândul celor care, în preoție, ar trebui să-i aparțină în întregime lui Cristos! Câtă mândrie, câtă autosuficiență!”.
Sfântul Părinte recunoaște cu amărăciune că în trecut ”omisiunea” a devenit o formă de răspuns, un comportament rușinos care astăzi nu mai poate să-și găsească loc și care, dimpotrivă, trebuie să se schimbe în solidaritate, ”înțeleasă în semnificația sa cea mai profundă și exigentă”. O solidaritate ”care cere o luptă împotriva oricărei forme de corupție, mai ales împotriva celei spirituale, pentru că este vorba de o orbire comodă și autosuficientă unde, la urma urmei, totul pare permis”.
În același timp, pontiful se declară încrezător în ceea ce privește schimbarea radicală din aceste timpuri: ”Sunt conștient de efortul și de activitatea ce se depun în diverse părți ale lumii”, scrie papa Francisc, pentru ”a oferi siguranță și ocrotire integrității copiilor și adulților în condiții de vulnerabilitate”, precum și de ”răspândirea toleranței zero” și ”a modalităților prin care se dă cont din partea celor care comit sau ascund aceste delicte”.
În cele patru pagini ale documentului, papa Francisc condamnă din nou orice formă de clericalism, ”formă anormală de a înțelege autoritatea în Biserică”, și îndeamnă întregul popor al lui Dumnezeu la pocăință, rugăciune și post pentru a cere iertare, harul rușinii și al convertirii, dar și pentru a spune Nu oricărei forme de abuz. Scrisoarea se încheie cu îndemnul de a elabora o serie de acțiuni care ”să producă un dinamism în armonie cu Evanghelia”, pentru ”a umbla în adevăr și a sprijini toate medierile judiciare care ar fi necesare”.
