Viitori Fericiți 16 martiri, uciși din ură față de credință în timpul nazismului și al comunismului sovietic - imagine simbolică Viitori Fericiți 16 martiri, uciși din ură față de credință în timpul nazismului și al comunismului sovietic - imagine simbolică 

Viitori Fericiți 16 martiri, uciși din ură față de credință în timpul nazismului și al comunismului sovietic

În cadrul audienței acordată joi, 14 martie, cardinalului Marcello Semeraro, prefect al Departamentului pentru Cauzele Sfinților, papa Francisc a autorizat promulgarea mai multor decrete, unele dintre acestea privind recunoașterea martiriului unui preot ghilotinat în Germania, în timpul lui Hitler, și a 15 călugărițe, de origine germană, ucise de soldații Armatei Roșii sau care murit în lagărele de concentrare din Rusia.

Cetatea Vaticanului

Vatican News – 15 martie 2024. Sunt 16 viitorii Fericiți martiri, uciși din ură față de credință sub două dictaturi: cea nazistă și cea sovietică. Printre ei preotul diecezan Max Josef Metzger, fondator al Institutului Secular Societas Christi Regis, ucis la 17 aprilie 1944, în Germania, și călugărița Christophora Klomfass, împreună cu 14  însoțitoare, din Congregația Surorile Sfintei Ecaterina Fecioară și Martiră, ucise în 1945, în timpul regimului comunist sovietic. De asemenea, papa Francisc a semnat decretele cu privire la șapte noi venerabili.

15 călugărițe martirizate în timpul comunismului sovietic

Cele 15 călugărițe, de origine germană, locuiau în Prusia de Est în timpul invaziei Armatei Roșii. Toate au murit între ianuarie și noiembrie 1945, ucise din ură față de credință de către soldații sovietici. Supuse violențelor sexuale și torturii, au murit din cauza mizeriei extreme, a relelor tratamente sau a bolilor în lagărele de concentrare din Rusia. În semn de dispreț feroce față de religia creștină, adesea, torționarii lor le tăiau sau le sfâșiau veșmintele religioase.

Un preot în favoarea păcii și a ecumenismului, martir în timpul dictaturii naziste

Preotul german Max Josef Metzger a fost victimă a unei alte dictaturi, cea nazistă. Activ în mișcările pacifiste și ecumenice, a fondat Liga Crucea Albă pentru Pace Universală, în 1917, și, zece ani mai târziu, a participat, în calitate de observator catolic, la Adunarea de la Lausanne, care a dat naștere Consiliului Ecumenic al Bisericilor. La apariția nazismului, nu i-a fost teamă să se exprime împotriva lui Hitler. A fost arestat, prima dată, în 1939 și, succesiv, în 1943. Condamnat la moarte, a fost ghilotinat la 17 aprilie 1944, în închisoarea Brandenburg-Görden. Era pe deplin conștient de faptul că angajamentul său pentru pace și ecumenism, precum și respingerea regimului nazist în numele lui Cristos, l-ar putea costa viața.

Alți noi Fericiți

Printre viitorii noi Fericiți se numără Patriarhul Antiohiei al Maroniților, Stefano Douayhy, libanez, care a trăit în secolul al XVII-lea (1630-1704). El a desfășurat o activitate intensă pentru ajutorarea săracilor și în favoarea dialogului ecumenic dintre Orient și Occident.

De asemenea, vor fi proclamați Fericiți, José Torres Padilla, preot diecezan spaniol, cofondator al Congregației Surorile Companiei Crucii (1811-1878) și Camillo Costa de Beauregard, preot diecezan francez (1841-1910), supranumit "părintele orfanilor" pentru că a fondat orfelinatul Le Bocage din Chambery.

Șapte noi venerabili

Printre cei șapte noi Venerabili se numără Geevarghese Thomas Panickaruveetil Mar Ivanios, arhiepiscop de Trivandrum, fondator, în 1919, al Ordinului Imitațiunea lui Cristos Bethany Ashram și al Oridnului Surorile Imitațiunii lui Cristos Bethany Madhom. A fost un pionier al ecumenismului în India și episcop al Bisericii Catolice Syro-Malankareze.

De asemenea, va fi Venerabil preotul brazilian Liberio Rodrigues Moreira care, în prima jumătate a secolului trecut, și-a dedicat viața bolnavilor și săracilor și a trăit încercările vieții cu un profund spirit creștin, fiind un neobosit adorator al Preasfintei Euharistii.

Va fi Venerabil și călugărul croat Antonio Tomičić, membru al Ordinului Fraților Minori Capucini, care, în anii comunismului, când purtarea simbolurilor religioase în public provoca batjocuri și ostilitate, nu a renunțat la veșmântul religios, suferind insulte publice. El a perseverat, cu credință fermă în Domnul, în sarcina de a cerși pentru nevoile fraților săi.

 

15 martie 2024, 09:44