San Giovanni Battista, St. John Baptist San Giovanni Battista, St. John Baptist 

Consideraţii omiletice la sărbătoarea Botezul Domnului (C): O altă epifanie

Pe când Isus se ruga, cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât peste el cu o înfăţişare trupească sub formă de porumbel iar din cer s-a auzit un glas care zicea: "Tu eşti Fiul meu preaiubit, în tine îmi găsesc toată bucuria”. Prin apa botezului am fost renăscuţi şi reînnoiţi în Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a revărsat din belşug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru.
Consideraţii omiletice la Botezul Domnului

(Vatican News – 13 ianuarie 2019) E Ziua Domnului, sărbătoarea „Botezul Domnului”. Astăzi ne aflăm toţi în mod ideal la râul Iordan şi îl contemplăm pe Isus care cu smerenie se aşează la rând între păcătoşi pentru a fi botezat de Ioan. Isus primeşte botezul în timp ce este cufundat în rugăciune într-o comuniune profundă cu Tatăl. Botezul Domnului este o nouă epifanie, căci, „după ce a fost botezat Isus, s-au deschis cerurile şi Duhul lui Dumnezeu, în chip de porumbel, s-a oprit deasupra lui, iar glasul Tatălui a răsunat: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea” (cf. Mt 3,16-17 Ant. la intrare). Isus este Fiul cel iubit al Tatălui. Prezenţa Duhului Sfânt marchează începutul misiunii lui Isus în mijlocul oamenilor. La începutul vieţii sale publice se află botezul iar la încheierea vieţii sale pământeşti se află crucea. Scufundarea în apă anticipă şi prefigurează intrarea întru moarte. „Isus se coboară-n Iordan ca să spele păcatele noastre şi multe şi grele. Când iese din apă, Ioan îl arată mulţimii pe Mielul curat, fără pată” (Imn liturgic). Sărbătoarea „Botezul Domnului” ne invită să reflectăm asupra renaşterii noastre spirituale prin baia Botezului. Toţi câţi am fost botezaţi în Cristos Isus, întru moartea lui am fost botezaţi. Într-adevăr, am fost înmormântaţi împreună cu El prin Botez în moarte, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, tot astfel să umblăm şi noi în înnoirea vieţii (Rom 6,3-4). În aceste consideraţii aprofundăm pe larg la Evanghelia zilei (cf. Lc 3,15-16.21-22).

1. Botezul lui Isus

Acum să ne îndreptăm privirea spre Isus care aşteaptă la rând cu toată lumea pentru a fi botezat de către Ioan. Evenimentul este povestit de către toţi cei patru evanghelişti. Liturghia propune în acest an versiunea evanghelistului Luca. În acel timp poporul, venit la Ioan, era în aşteptare şi toţi se întrebau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva el este Cristos, drept răspuns Ioan a zis tuturor: "Eu vă botez cu apă, dar vine unul mai mare decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei; el vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc. După ce s-a botezat tot poporul, s-a botezat şi Isus. Pe când se ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt a coborât peste el, cu o înfăţişare trupească, sub formă de porumbel, iar din cer s-a auzit un glas care zicea: "Tu eşti Fiul meu preaiubit, în tine îmi găsesc toată bucuria” (Lc 3,15-16.21-22 Evanghelia zilei). Marea manifestare divină are loc, pe când Isus se ruga: cerul se deschide iar prezenţa Duhului Sfânt confirmă identitatea lui Isus ca Fiul cel iubit de către Tatăl. Cerul, care fusese închis după căderea în păcat şi izgonirea din rai a primilor părinţi, se redeschide. Duhul Sfânt care îi însufleţea pe profeţi coboară peste el în chip de porumbel. Porumbelul, emblema Israelului, evocă Israelul cel Sfânt în care locuia Dumnezeu cu Duhul său. Dacă cerurile se deschid, înseamnă că odată cu Isus a sosit timpul reconcilierii dintre Dumnezeu şi oameni. Dacă Duhul coboară asupra lui Isus, ca un porumbel, înseamnă că Isus vine să ne aducă viaţa lui Dumnezeu. Porumbelul din corabia lui Noe a purtat, de fapt, prima ramură verde după ce potopul pustiise pământul. Glasul care vine din cer şi proclamă că Isus „este Fiul meu cel iubit”, vrea să înţelegem că Isus este mai mult decât un om: este o persoană divină. Este Fiul Tatălui. Cerul deschis, Duhul care coboară, glasul care se aude: sunt toate semne ale întâlnirii dintre cer şi pământ, dintre Dumnezeu şi om. Acum omul şi Dumnezeu intră în comuniune iar punctul de întâlnire este Isus. Dumnezeu însuşi îl defineşte pe Isus „Fiul meu preaiubit”, sediul prezenţei divine supreme. Se întrevede astfel calitatea transcendentă, divină, unică a lui Isus; apartenenţa sa deplină la sfera lui Dumnezeu, chiar dacă va fi în mijlocul oamenilor, va străbate drumurile ţării, va putea fi văzut, auzit şi atins de mulţimi în oraşele şi satele Galileii, ale Samariei şi Iudeii şi în împrejurimi.


2. Botezul lui Isus: acceptarea anticipată a morţii

Cuvântul „botez” derivă din limba greacă şi înseamnă „imersiune, scufundare”. În Biblie se vorbeşte despre scufundări propuse de profeţi pentru a însemna purificarea şi schimbarea vieţii, întocmai ca aceea pe care Ioan Botezătorul o propunea poporului la râul Iordan. Isus nu avea nevoie să fie botezat, deoarece era nevinovat şi nu avea păcat, dar primind botezul a împlinit un gest profetic. Cufundarea în apă prefigura intrarea lui întru moarte iar ieşirea din apă anunţa învierea lui din morţi. Botezul lui Isus este o anticipare existenţială a acceptării morţii pe cruce semnificată de intrarea în apa râului şi a învierii sale sugerată de ieşirea din Iordan. Evenimentul anticipator este confirmat de glasul Tatălui din cer, de cerul care se deschide şi de Duhul ca un porumbel coborându-se peste Isus. Semnificaţia deplină a botezului Domnului care înfăptuieşte toată dreptatea se va dezvălui pe deplin doar pe cruce: botezul este acceptarea anticipată a morţii pentru păcatele lumii. În mod anticipat, Isus a luat asupra sa povara păcatelor lumii şi a purtat-o cu sine în apa Iordanului. Şi-a început lucrarea mesianică luând locul păcătoşilor. Se poate spune că împreună cu Isus coboară în apă întreaga omenire păcătoasă pe care El a venit să o salveze.

3. Taina Botezului în Biserică

Isus îşi începe viaţa publică după ce a primit botezul de la Ioan în Iordan, iar după Înviere le încredinţează apostolilor această misiune: „Mergeţi, aşadar, şi faceţi ucenici în toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-i să păzească toate câte vi le-am poruncit.” (Mt 28,19-20). Domnul s-a supus de bună voie Botezului rânduit pentru păcătoşi, ca să „împlinească toată dreptatea” (Mt 3,15). Acest gest al lui Isus este o manifestare a „despuierii” de sine (Fil 2,7). Duhul care se purta peste apele celei dintâi creaţii coboară asupra lui Cristos, ca preludiu al noii creaţii, iar Tatăl îl arată pe Isus drept „Fiul său preaiubit” (Mt 3,16-17). Cristos a deschis tuturor oamenilor izvoarele Botezului prin Paştele său. El vorbise deja despre suferinţa prin care avea să treacă la Ierusalim ca despre un „Botez” cu care trebuia să fie botezat (Mc 10,38). Sângele şi apa care au curs din coasta străpunsă a lui Isus cel răstignit (In 19,34) sunt semne ale Botezului şi ale Euharistiei, sacramente ale vieţii celei noi: de atunci ne putem naşte din „apă şi Duh Sfânt” ca să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu (In 3,5).Vezi unde ai fost botezat, de unde vine Botezul, dacă nu din Crucea lui Cristos, din moartea lui Cristos. Acolo e tot misterul: El a suferit pentru tine. În El ai fost răscumpărat, în El ai fost mântuit (cf. CBC 1223-1227). Din ziua de Rusalii, Biserica a celebrat şi a administrat Sfântul Botez. Apostolul Petru spune mulţimii mişcate lăuntric de predica sa: „Convertiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Fap 2,38). Apostolii şi colaboratorii lor oferă Botezul oricui crede în Isus: iudei, temători de Dumnezeu, păgâni. Botezul apare întotdeauna legat de credinţă: „Crede în Domnul Isus şi te vei mântui, tu şi casa ta”, îi spune Sfântul Paul temnicerului de la Filipi. Povestirea continuă: „Temnicerul a primit îndată Botezul, el şi toţi ai săi” (Fap 16,31-33). Potrivit apostolului Paul, prin Botez credinciosul devine părtaş la moartea lui Cristos; este înmormântat şi învie împreună cu El: Toţi câţi am fost botezaţi în Cristos Isus, întru moartea lui am fost botezaţi. Într-adevăr, am fost înmormântaţi împreună cu El prin Botez în moarte, pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin mărirea Tatălui, tot astfel să umblăm şi noi în înnoirea vieţii (Rom 6,3-4).

4. Cântarea psalmistului

Trimite Doamne Duhul tău ca să reînnoieşti faţa pământului! Creaţia ne apare în prospeţimea şi frumuseţea de la început, când a ieşit din mâinile lui Dumnezeu. „Doamne Dumnezeule, tu eşti nemărginit de mare, tu eşti înveşmântat în strălucire şi măreţie. Tu te îmbraci cu o haină de lumină. Tu întinzi cerul ca pe un cort. Tu îţi aşezi în apele de sus lăcaşuri; din nori îţi faci carul, umbli pe aripile vântului. Tu faci din suflările de vânt mesageri ai tăi şi din flăcările focului slujitori ai tăi. Cât de multe sunt lucrările tale, Doamne. Toate le-ai făcut cu înţelepciune, pământul este plin de creaturile tale. Iată cât de întinsă şi vastă este marea. Acolo mişună fiinţe fără număr, vieţuitoare mici şi mari. Toate aşteaptă de la tine, ca să le dai hrană la vreme potrivită. Tu le dai hrană iar ele o adună; tu îţi deschizi mâna şi ele se satură. Când le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână. Când trimiţi Duhul tău, ele iau fiinţă, şi tu reînnoieşti faţa pământului” (Ps 103/104,1b-2.3-4.24-25.27-28.29-30 psalmul responsorial).

5. Rugăciunea Bisericii

Intrând în biserică să facem semnul crucii cu apă sfinţită în amintirea Botezului nostru şi să spunem cu credinţă: Ajută-ne, Doamne, pe noi fiii tăi adoptivi, renăscuţi din apă şi din Duh Sfânt, să rămânem mereu în sfânta ta voinţă, credincioşi darului primit la Botez: „în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin”. Dumnezeule atotputernic şi veşnic, care, la Botezul său în Iordan, l-ai proclamat pe Cristos drept Fiul tău preaiubit, în timp ce Duhul Sfânt cobora asupra lui, dăruieşte-le fiilor tăi adoptivi, renăscuţi din apă şi Duh Sfânt, harul să rămână mereu în iubirea ta.


(Radio Vatican -  Anton Lucaci, material omiletic de vineri 11 ianuarie 2019)

11 ianuarie 2019, 09:56