Dialogul dintre Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză

Protagoniștii dialogului: Sfântul Scaun și autoritățile chineze

Gândirea Bisericii și a papilor în special, în ceea ce privește mișcările politice de matrice ideologică comunistă a fost întotdeauna capabilă să distingă între condamnarea pozițiilor teoretice inacceptabile și realizările practice pentru care se poate încerca dialogul. Colegii noştri Sergio Centofanti şi părintele Bernd Hagenkord SJ continuă şirul reflecţiilor dedicate dialogului dintre Sfântul Scaun şi Republica Populară Chineză. 

Anca Mărtinaş – Cetatea Vaticanului

24 iulie 2018 – Vatican News. În istoria recentă, mai exact în timpul pontificatului sfântului Ioan Paul al II-lea, au fost stabilite contacte instituționale cu autoritățile chineze. Au fost inițiate colocvii confidențiale care, la început, nu au dat rezultate semnificative. Dar, Sfântul Scaun a fost hotărât să continue dialogul, demonstrând o atitudine respectuoasă față de guvernul chinez și încercând să clarifice, dincolo de orice neînţelegere din trecut sau din prezent, natura religioasă a Bisericii Catolice și obiectivele acţiunilor Sfântului Scaun la nivel internațional.

Ceva asemănător cu distincția dintre pozițiile teoretice și nevoia de dialog pare să se fi întâmplat în gândirea Partidului Comunist din China în ceea ce privește Biserica Catolică: deşi a păstrat o prejudecată filosofică asupra sensului și a rolului religiei în societate, a trecut încetul cu încetul de la o justificare a intervențiilor severe de persecuție la o anumită deschidere faţă de convingerile personale ale credincioșilor, chiar dacă schimbarea nu a avut loc în mod uniform în întreaga țară.

În 2001, papa Ioan Paul al II-lea a vorbit despre necesitatea dialogului cu autoritățile chineze: "Nu este niciun mister pentru nimeni că Sfântul Scaun, în numele întregii Biserici Catolice și – cred –  în beneficiul întregii omeniri, şi-a exprimat speranţa deschiderii unui spaţiu de dialog cu autoritățile din Republica Populară Chineză, în care, odată depăşite neînțelegerile din trecut, să se poată colabora pentru binele poporului chinez și pentru pace în lume "(Mesaj adresat Simpozionului despre Matteo Ricci, din 24 octombrie 2001).

Și papa Benedict al XVI-lea, în 2007, a scos în evidenţă că, în cadrul dialogului, misiunea Bisericii Catolice din China nu este de a schimba structura sau administraţia statului, ci de a-l proclama pe Cristos omenirii" (Scrisoarea către Biserică din China, nr. 4) .

Prin urmare, Biserica își revendică dreptul și libertatea de a proclama Evanghelia, chestiunea strict politică neîncadrându-se în misiunea ei. Construirea unei juste ordini sociale și statale este în primul rând o sarcină a politicii dar, fiind în acelaşi timp o sarcină umană și morală primordială, Biserica are datoria de a-și aduce propria contribuție specifică prin purificarea rațiunii, formarea etică și vocea profetică, dar şi critică în mod constructiv, atunci când este necesar.

În Scrisoarea către Biserica din China, de mai multe ori papa Benedict al XVI-lea a afirmat, așa cum a făcut şi predecesorul său, că Sfântul Scaun este deschis dialogului cu autoritățile din Republica Populară Chineză. El îşi exprima speranţa "de a vedea în curând căi concrete de comunicare și colaborare între Sfântul Scaun și Republica Populară Chineză", deoarece "prietenia este alimentată de contacte, de împărtășirea sentimentelor în situații fericite și triste, de solidaritate şi de ajutor reciproc" (nr. 4). Pe de o parte, fără a uita vreodată busola credinței și a înțelepciunii pastorale și, pe de altă parte, umila cunoaștere a complexității problemelor din domeniu, trebuie căutată  soluționarea problemelor existente prin depăşirea conflictului permanent cu autoritățile civile legitime.