Card. Michael Czerny: Postul Mare ne conduce pe fiecare la propria Schimbare la Față

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
17 februarie 2023 – Vatican News. ”Asceza de Postul mare, un itinerar sinodal” este tema mesajului papei Francisc pentru Postul Mare din acest an. Mesajul papei pentru Postul Mare a fost prezentat pe larg în cadrul unei conferințe de presă organizată astăzi la Roma. Au luat cuvântul cardinalul Michael Czerny, S.I., prefect al Departamentului pentru serviciul dezvoltării umane integrale, preotul italian Walter Magnoni, responsabil al comunității pastorale ”Fericita Fecioară Maria de la Lourdes” din Lecco și profesor de etică socială la Facultatea de economie a Universității catolice ”Sacro Cuore” din Milano, și Sandra Sarti, președintă pentru Italia a fundației de drept pontifical ”Ajutor Bisericii care Suferă”.

Credincioșii romano-catolici încep Postul Mare miercuri 22 februarie, cu ritul punerii cenușii pe cap, și celebrează sărbătoarea Învierii Domnului pe 9 aprilie. La rândul lor, credincioșii greco-catolici și ortodocși încep Postul Mare cu ziua de post și ajun de luni, 27 februarie, urmând să celebreze Învierea Domnului pe 16 aprilie.

Vă oferim aici în traducerea noastră de lucru intervenția cardinalului Michael Czerny, S.I., prefectul Departamentului pentru promovarea dezvoltării umane integrale:

« Rareori facem legătura dintre Postul Mare și frumusețe, dar este ceea ce papa Francisc ne îndeamnă să facem în Mesajul pe care-l prezentăm astăzi. El atrage atenția asupra muntelui pe care Isus oferă celor trei discipoli ai săi un moment de mare lumină, care va trebui să-i susțină pe drumul lor.

Aici există două provocări în fața simțirii comune. Prima: faptul că frumusețea provine din schimbare sau, mai bine zis, din efortul de a se regândi pe sine. Spus în limbaj biblic, din convertire. A doua: faptul că frumusețea este o experiență comunitară, desigur, intimă, dar nu privată. Spus în limbaj bisericesc, e o experiență sinodală. În acest sens, când lucrăm cu noi înșine în Postul Mare, experimentând o asceză, dorim ca lumina să fie mai mare, ca bucuria să fie mai mare. Sperăm în lumina schimbării și în bucuria comunitară.

Este ceva obișnuit ca Mesajul papei pentru Postul Mare să cuprindă un îndemn la caritate. Francisc îndeamnă credincioșii să trăiască rugăciunea și postul în sensul unei îmbunătățiri a lumii. Sfântul Paul al VI-lea spunea: în direcția unei dezvoltări umane integrale. Imaginea din Evanghelie despre Schimbarea la Față ne ajută anul acesta să interpretăm această orientare de o manieră mai radicală.

Suntem tulburați de evenimente dramatice. Situația care a urmat după pandemie este încă nesigură. Războiul din Ucraina nu pare să se îndrepte către un sfârșit și este doar unul din zecile de războaie existente, dar, dintre toate, este cel care arată mai evident cât este de expusă lumea la pericolul distrugerii. Mai mult, cutremurul distrugător din Turcia și Siria ne amintește de numeroasele dezastre naturale ale unei Creații care pare că strigă de durere, care geme și suferă (cf. Rm 8). O idee primitivă despre divinitate ne-ar îndemna să recurgem la sacrificii și fapte de pocăință pentru a îmblânzi puterile care ne fac să suferim. Nu acesta este Postul Mare pentru creștini, care mai degrabă îl mărturisesc pe Cristos ca lumină a lumii și care se orientează către El.

La finele secolului trecut, cardinalul Carlo Maria Martini a ales pericopa despre Schimbarea la Față pentru a da un răspuns la întrebarea lui Dostoievski: Care frumusețe va salva lumea? Cardinalul remarca: ”În discipolii care urcă pe munte, ducând în inima lor toate neliniștile și greutățile care frământă povestea vieții lor personale și comunitare, este posibil să citim întrebările care sunt în interiorul nostru despre sensul timpului, căutarea unui rost care vine din angoasele provocate de violență și de toate tragediile”.

În Mesajul său de anul acesta, Francisc se apropie de aceste considerații și recurge la ceea ce Sfântul Ignațiu numea ”întocmirea locului”, altfel spus, exercițiul imaginației care face să ne identificăm cu situația descrisă. Scrie papa: ”Ca în orice excursie istovitoare la munte, când urcăm trebuie să fim atenți la cărare, dar panoramica ce se deschide la sfârșit surprinde și răsplătește prin minunăția sa”. La fel simțim surprinderea Schimbării la Față: ”Frumusețea dumnezeiască a acestei viziuni a fost incomparabil superioară oricărui efort pe care discipolii puteau să-l facă pentru a urca pe Tabor”.

Desigur, aceasta ne face să ne gândim la eforturile tuturor celor care suferă și își trăiesc viața ca pe un urcuș deosebit de greu. Am putea să ne întrebăm dacă nu este indiferența noastră cea care face ca drumul lor să fie mai greu. Biserica vrea să ajute la îndepărtarea piedicilor și poverilor care împiedică dezvoltarea umană, viața din belșug.

O altă temă din Mesajul acestui an la care papa Francisc face o referire explicită este efortul de a fi Biserică sinodală. Mai bine spus, efortul de a deveni astfel: este ca un urcuș lung. Scrie papa: ”Și parcursul sinodal apare deseori anevoios și uneori ne putem descuraja. Dar ceea ce ne așteaptă la sfârșit este fără îndoială ceva minunat și surprinzător, care ne va ajuta să înțelegem mai bine voința lui Dumnezeu și misiunea noastră în slujirea Împărăției sale”.

Trebuie să înțelegem, așadar, că schimbarea de mentalitate – convertirea - și natura comunitară a vieții umane sunt eforturi binecuvântate de care depinde ”ceva minunat și surprinzător” pentru această lume redusă în bucăți. Dacă vrem un Post Mare de caritate, dacă credem că rugăciunea și postul au efecte reale asupra lumii, trebuie să lărgim ideea despre pomană la ceva mai mare, adică la ideea biblică de restituire. După cum drumul sinodal face prezent Cuvântul lui Dumnezeu printre cei botezați și în interiorul Bisericilor locale, tot la fel Evanghelia trăită restituie bucurie și speranță întregii omeniri. Bucuria și speranța – gaudium et spes – este mișcarea Conciliului Vatican II, un drum în urcare pe care Francisc ne îndeamnă să nu-l abandonăm. Drumul este misiunea, iar misiunea este caritatea care pune în discuție o anumită organizare a lumii și a Bisericii care poate să pară de neschimbat, dar care este schimbătoare, pentru că e rezultatul unor decizii și al libertății.

Convertire, bucurie și speranță. Departamentul pentru promovarea dezvoltării umane integrale, începând de astăzi, va relansa de la o săptămână la alta conținutul acestui mesaj. Dorim să oferim Bisericilor din lumea întreagă ajutorul nostru, diversificat și foarte concret, pentru a îmbrățișa propunerea de Postul Mare a papei Francisc și pentru a trăi fiecare propria Schimbare la Față. Vă mulțumesc! »