Căutare

Benedict al XVI-lea - ultimul salut adresat mulțimii în calitate de pontif,  de la  balconul central al Palatului Apostolic din Castel Gandolfo, în cursul serii, înainte de ora 20, din 28 februarie 2013 Benedict al XVI-lea - ultimul salut adresat mulțimii în calitate de pontif, de la balconul central al Palatului Apostolic din Castel Gandolfo, în cursul serii, înainte de ora 20, din 28 februarie 2013  

Rămas în staulul Sfântului Petru; ultimii ani ai Papei emerit

Despre viața retrasă a lui Benedict al XVI-lea după demisie și despre relația sa privilegiată cu papa Francisc, puteți afla dintr-un articol al colegului nostru, Alessandro De Carolis.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 2 ianuarie 2023. Scrie Alessandro De Carolis: «Castel Gandolfo, joi, 28 februarie 2013. Chiar și acele ceasurilor par intimidate de sarcina care le așteaptă. Ele trebuie să marcheze timpul în prezența mulțimii strânse în piața din fața Palatului Apostolic. Sunt momente urmărite de televiziunile lumii, în așteptarea orei 20.00, ora unei ceremonii fără precedent. Atunci când se materializează, momentul culminant este reprezentat de o imagine încărcată de un simbolism intens. Salutul reciproc al celor două gărzi elvețiene, poziționarea lor lângă cele două uși ale porții împinse înainte, zgomotul surd al închiderii lor, rafala flashurilor aparatelor de fotografiat, comentariile temătoare ale oamenilor. Steagul Vaticanului de la balconul central al edificiului flutură cu forță, chiar și în fața obloanelor închise.

Latura ascunsă a Taborului

Impresia este aceea de a fi martor la un gigantic ‚extra omnes’ răsturnat. O ușă închisă nu la nașterea unui pontificat, ci la sfârșitul acestuia. Biserica trăiește Anul Credinței, dar în acele momente, în acele zile, tocmai credința multora din Biserică este zdruncinată. În timp ce șocul își continuă curba de procesare lentă, iar Biserica și lumea se pregătesc pentru nou, în camerele reședinței de vară a papilor, de la Castel Gandolfo, Benedict al XVI-lea face primul pas al ascensiunii sale pe Tabor, așa cum a spus la ultimul “Angelus”, spre o latură până acum neexplorată a tronului lui Petru: “Domnul mă cheamă să mă ‘urc pe munte’, să mă dedic și mai mult rugăciunii și meditației. Dar asta nu înseamnă să abandonez Biserica, dimpotrivă – dacă Dumnezeu îmi cere acest lucru este tocmai pentru a continua să o slujesc cu aceeași dăruire și iubire cu care am încercat să o fac până acum, dar într-un mod mai potrivit vârstei și forțelor mele” (“Angelus”, 24 februarie 2013).

Liber de a alege

Forțele. Scăderea lor inexorabilă, percepută cu acuitate de ceva vreme, l-a determinat încă din anul precedent să se gândească la un gest nemaiîntâlnit de sute de ani. Renunțarea – istorisește papa emerit ani mai târziu jurnalistului Peter Seewald în cartea sa “Ultime conversazioni” – s-a maturizat într-un insistent ‘Cor ad cor loquitur’ cu “Superiorul său”. Un ‚față în față’ scrupulos, apropiat, dificil, senin. N-are nimic de-a face cu presiunile externe, cu Vatileaks și cu scandalurile pe care mozaicul de polemiști și conspiraționiști le întocmește încă de a doua zi pentru a explica ineditul. Dacă nu ar fi fost așa, asigură Benedict, “nu aș fi plecat, pentru că nu trebuie să pleci atunci când ești sub presiune”.

Păstor spiritual pentru totdeauna

Mai degrabă, este vorba de a fi simțit și apoi înțeles în mod rațional că un pastor –  fie el papă sau episcop – deși nu se retrage niciodată din ‚misiunea sacramentală’ care ‚îl leagă în adâncul ființei sale’, se poate retrage din funcția sa concretă. Este ca atunci când, spune el, ‚un tată încetează să-și exercite rolul de tată. El continuă să fie tată, dar părăsește responsabilitățile concrete’, când greutatea vârstei se face simțită. Așadar, nu este vorba de o trădare prin întoarcerea înapoi, ci de a rămâne credincios pe o altă cale.

„Întotdeauna” este și un „pentru totdeauna” –  nu mai există întoarcere în sfera privată. Decizia mea de a renunța la slujirea activă nu anulează acest lucru. Nu mă întorc la viața privată, la o viață de călătorii, întâlniri, conferințe și așa mai departe. Nu abandonez crucea, ci rămân într-un mod nou cu Domnul cel Răstignit. Nu mai port puterea funcției de a conduce Biserica, dar în slujba rugăciunii rămân, ca să spun așa, rămân în staulul Sfântului Petru" (Audiența generală, 27 februarie 2013).

Adun totul în rugăciune

Aceste cuvinte, pronunțate la ultima audiență generală, conțin esența reflecțiilor dinaintea renunțării și sunt preludiul a ceea ce avea să urmeze pentru păstorul care a ales să fie un invizibil pontifex și nu o insulă. Puntea este tocmai rugăciunea. În liniștea Mănăstirii Mater Ecclesiae –  o fostă mănăstire pentru viață claustrală, din Vatican, transformată succesiv în reședința papei emerit –  rugăciunea lui Benedict al XVI-lea nu mai este constrânsă să se limiteze la puținele spații goale din agendă, ci are timpii largi ai unei noi libertăți. Dacă, în public, a vorbit în repetate rânduri despre lumea care trăiește ‚ca și cum Dumnezeu nu ar exista’, acum viața sa privată se transformă în rugăciune liniștită și constantă. Avea să fie o ‚prezență’ spirituală în spatele papei Francisc, care, din 13 martie, a adus o nouă energie și un nou stil, în prima linie.

„Simt că îi port pe toți în rugăciune, într-un prezent care este al lui Dumnezeu, unde adun fiecare întâlnire, fiecare călătorie, fiecare vizită pastorală. Totul și pe toți îi adun în rugăciune pentru a-i încredința Domnului: ca să avem o cunoaștere deplină a voinței sale, cu toată înțelepciunea și inteligența spirituală, și să ne comportăm într-un mod demn de el, de iubirea sa, aducând roade prin orice faptă bună (cf. Col 1,9-10)” (Audiența generală, 27 februarie 2013).

Frați

23 martie 2013. Nu este încă ora prânzului când elicopterul alb planează deasupra reședinței Castel Gandolfo. Câteva minute și camera de filmat captează ceea ce nu se mai văzuse până atunci. Doi Papi zâmbitori se îmbrățișează într-o îmbrățișare care rescrie istoria. A fost prima dintr-o serie de întâlniri similare din anii următori, care au avut loc în Piața Sfântul Petru sau în Sălile din Palatul Apostolic din Vatican, iar mai târziu, pe măsură ce înaintau în vârstă, în încăperile mănăstirii de la umbra cupolei lui Michelangelo. Succesiv, de Crăciun, de Paște, cu ocazia zilelor de naștere și a altor aniversări „locatarul” de la Casa Santa Marta a parcurs mereu distanța scurtă care îl despărțea de cel pe care l-a numit de mai multe ori, cu simpatie plină de afecțiune, ‚bunicul înțelept din casă’.

Oază de rugăciune

Apoi, în paralel cu începutul pontificatului papei Francisc, pontificatul ‚emerit’ al lui Benedict, ca să spunem așa, se mută în Mănăstire Mater Ecclesia, din Grădinile Vaticanului, spațiu devenit gardianul tăcut al existenței fără reflectoare a lui Joseph Ratzinger. Vizitele unor prieteni din întreaga lume, vor modifica, din când în când,  ritmul liniștit al zilelor sale, alcătuite din rugăciune, lectură, scris, mici plimbări, o privire aruncată pe un program de știri, o partitură de Mozart ascultată după cină (...).

Protejat de bunătate

Vocea sa, doar puțin slăbită și puțin emoționată, revine să se facă auzită în public, la mai bine de trei ani de la acel 28 februarie 2013. Este tot într-o zi de 28, de această dată în luna iunie, ziua în care, în 2016, Benedict al XVI-lea a aniversat în mod solemn 65 de ani de la hirotonirea sa preoțească. Celebrarea din Sala Clementină, din 28 iunie 2016, a avut loc în prezența papei Francisc și a numeroși cardinali, iar pentru papa emerit este o ocazie de a repeta, cu o voce mai puternică, recunoștința față de succesorul său, exprimată prin cuvintele: ”«Ευχαριστούμεν» (Să aducem mulțumire). Cu acest cuvânt, în numeroasele sale dimensiuni, este spus tot ceea ce se poate spune în acest moment. «Ευχαριστούμεν» spune un mulțumesc omenesc, mulțumesc tuturor. Dar mai ales vă mulțumesc Sfinte Părinte. Bunătatea Dumneavoastră, din primul moment al alegerii, în orice moment al vieții mele aici, mă impresionează, mă susține cu adevărat, mă susține lăuntric. Mai mult decât în Grădinile Vaticanului, cu frumusețea lor, bunătatea Dumneavoastră este locul în care trăiesc și mă simt ocrotit” (Ceremonia care a avut loc pe 28 iunie 2016, în Sala Clementină din Palatul Apostolic, cu ocazia împlinirii a 65 de ani de la sfințirea preoțească a lui Joseph Ratzinger). »

 

 

 

 

 

02 ianuarie 2023, 13:32