Papa Francisc, Curiei Romane: Gratitudinea, convertirea și pacea să fie darurile de Crăciun!

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
22 decembrie 2022 – Vatican News. Faptul de a fi ”în serviciul Sfântului Scaun, în inima însăși a trupului bisericesc, ar putea să ne facă să cădem în ispita de a ne gândi că suntem în siguranță, că suntem mai buni, că nu mai trebuie să ne convertim”: a spus papa Francisc la tradiționalul schimb de urări de Crăciun cu membrii Curiei Romane, primiți joi în audiență în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic. Au luat parte reprezentanții Curiei Romane, precum și cardinalii rezidenți la Roma. Cuvântul inițial de urări a fost adresat papei și celor prezenți de către decanul Colegiului cardinalilor, cardinalul Giovanni Battista Re.

Memoria binelui
Aducând mulțumire Domnului pentru că ”ne dă încă o dată harul de a celebra taina nașterii sale”, papa a subliniat încă de la începutul discursului său că ”an de an, la picioarele Pruncului depus într-o iesle (cf. Lc 2,12), suntem puși în condiția de a privi la viața noastră pornind de la această lumină deosebită. Nu este lumina gloriei acestei lumi, ci lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul (In 1,9). Smerenia Fiului lui Dumnezeu care vine în firea noastră omenească este pentru noi o școală de adeziune la realitate. După cum El alege sărăcia, care nu înseamnă simpla lipsă de bunuri, ci esențialitate, tot la fel fiecare dintre noi este chemat să se întoarcă la esențialul vieții ca să arunce tot ceea ce este superfluu și care poate deveni un impediment pe calea sfințeniei”. În acest sens, ”memoria binelui” constituie un adevărat punct de plecare atunci când vrem să analizăm propria existență și timpul care a trecut. ”Numai când suntem conștienți de binele pe care Domnul ni l-a făcut suntem în măsură să dăm un nume răului pe care l-am trăit sau îndurat”, iar atitudinea interioară cea mai importantă este gratitudinea (cf. Lc 17,11-19).

Convertirea, un parcurs niciodată încheiat
Vorbind, întocmai, de evenimentele anului care se încheie, pontiful a îndemnat la gratitudine pentru beneficiile primite de la Domnul cu speranța ca, printre acestea, să se afle și ”convertirea noastră”, care ”nu este niciodată un discurs încheiat. Cel mai mare rău care ni s-ar putea întâmpla ar fi să ne gândim că nu mai avem nevoie de convertire, fie la nivel personal, fie la nivel comunitar”. ”A se converti înseamnă a învăța din ce în ce mai bine să luăm în serios mesajul Evangheliei și să încercăm să-l punem în practică în viața noastră. Nu înseamnă o simplă distanțare de rău, ci a practica tot binele posibil. În fața Evangheliei rămânem întotdeauna ca niște copii care au nevoie să învețe. A presupune că am învățat totul ne face să cădem în mândria spirituală”.

60 de ani de la Conciliul Vatican II
Pontiful a amintit necesitatea convertirii în raport cu un eveniment marcant al anului care se încheie: împlinirea a șaizeci de ani de la începutul Conciliului Vatican II, despre care a spus că este ”o mare ocazie de convertire pentru întreaga Biserică”, pentru a înțelege mai bine Evanghelia, a o face actuală, vie și lucrătoare în acest moment istoric. De aceea, ”actuala reflecție despre sinodalitatea Bisericii se naște tocmai din convingerea că parcursul de înțelegere a mesajului lui Cristos nu are sfârșit și ne provoacă iar și iar”. Contrariul convertirii este rigiditatea, ”convingerea ascunsă că nu avem nevoie de nicio înțelegere ulterioară a Evangheliei”, ”greșeala de a vrea să cristalizezi mesajul lui Isus într-o unică formă valabilă pentru totdeauna. Forma, în schimb, trebuie să poată fi schimbată pentru ca substanța să rămână mereu aceeași. Erezia adevărată nu constă numai în a predica o altă Evanghelie (cf. Gal 1,9), după cum ne amintește Paul, dar și în a înceta a o mai traduce în limbajele și modalitățile actuale, ceea ce chiar Apostolul neamurilor a făcut. A conserva înseamnă a păstra viu, nu a încătușa mesajul lui Cristos”.

Convertirea de la rău la bine
”Adevărata problemă, însă, pe care de multe ori o uităm, este că convertirea nu doar ne face să ne dăm seama de rău pentru a ne face să alegem din nou binele, dar în același timp împinge răul să evolueze, să devină din ce în ce mai amenințător, să se mascheze de o manieră nouă ca să ne fie greu să-l recunoaștem. Este o adevărată luptă”, a recunoscut papa. ”E prea puțin a denunța răul, chiar și acel rău care șerpuiește în mijlocul nostru. Ceea ce trebuie făcut este să ne decidem pentru convertire în fața lui. Simpla denunțare ne poate da iluzia că am rezolvat problema, dar în realitate ceea ce contează este a efectua schimbări care să ne pună în condiția de a nu ne mai lăsa încătușați de logica răului, care foarte adesea este o logică mundană”. Papa a remarcat aici necesitatea vegherii, urmând îndemnul lui Isus la veghere asupra noastră și asupra Bisericii. ”Marea atenție pe care trebuie să o avem în acest moment al existenței noastre”, a subliniat pontiful, ”se datorează faptului că, formal, viața noastră actuală este în casă, între zidurile instituției, în serviciul Sfântului Scaun, în inima însăși a trupului bisericesc și chiar din acest motiv putem cădea în ispita de a ne gândi că suntem în siguranță, că suntem mai buni, că nu mai trebuie să ne convertim”. ”Noi suntem în pericol mai mult decât toți ceilalți pentru că suntem amenințați de demonul educat care nu vine făcând zgomot, ci aducând flori. Scuzați-mă, frați și surori, dacă uneori spun lucruri care pot să sune dure și tari, nu o fac pentru că nu cred în valoarea blândeții și a delicateții, ci pentru că e bine a rezerva mângâierile celor osteniți și asupriți și a găsi curajul de a-i mâhni pe cei mângâiați, cum îi plăcea să spună Slujitorului lui Dumnezeu Tonino Bello, pentru că uneori, mângâierea lor este doar înșelăciunea demonului, nu un dar al Spiritului Sfânt”.

Isus, principele păcii
Ultima parte a discursului a fost dedicată păcii, pornind de la frecvența testelor liturgice care anunță profeția lui Isaia cu privire la Mesia ca ”principe al păcii” (9,5). În aceste timpuri, simțim mai mult ca niciodată ”o mare dorință de pace”. ”Mă gândesc”, a spus papa Francisc, ”la martirizata Ucraiană, dar și la numeroasele conflicte care sunt în desfășurare în diferite părți ale lumii. Războiul și violența sunt întotdeauna un faliment. Religia nu trebuie să se preteze la alimentarea conflictelor. Evanghelia este întotdeauna Evanghelia păcii și în numele niciunui Dumnezeu nu se poate declara sfânt un război. Acolo unde domnesc moartea, dezbinarea, conflictul, durerea inocentă, acolo noi putem doar să-L recunoaștem pe Isus răstignit. Iar în acest moment, tocmai către cei care suferă aș dori să se îndrepte gândurile noastre”.

”Dragi frați și surori”, a spus Sfântul Părinte, ”cultura păcii nu se construiește numai între popoare și între națiuni. Aceasta începe în inima fiecăruia dintre noi. În timp ce suferim din cauza răspândirii războaielor și a violențelor, putem și trebuie să oferim contribuția noastră la pace căutând să extirpăm din inima noastră orice rădăcină a urii și resentimentului față de frații și surorile care trăiesc alături de noi”. ”Dacă e adevărat că vrem ca zăngănitul războiului să înceteze făcând loc păcii, atunci fiecare să înceapă de la el însuși. Sfântul Paul ne spune clar că bunăvoința, milostivirea și iertarea sunt medicamentul pe care-l avem pentru a construi pacea”. ”Orice război, pentru a fi stins, are nevoie de iertare, altfel justiția devine răzbunare, iar iubirea este recunoscută numai ca formă de slăbiciune. Dumnezeu s-a făcut copil, iar acest copil, devenit mare, s-a lăsat pironit pe cruce. Nimic nu este mai slab decât un om răstignit, dar cu toate acestea, în slăbiciunea acea s-a manifestat atotputernicia lui Dumnezeu. În iertare lucrează întotdeauna atotputernicia lui Dumnezeu. Gratitudinea, convertirea și pacea să fie, așadar, darurile acestui Crăciun! Vă doresc tuturor un Crăciun fericit și, încă o dată, vă cer să nu uitați să vă rugați pentru mine. Vă mulțumesc!”.

Potrivit obiceiului său, papa a donat reprezentanților Curiei Romane o carte, mai bine-zis două, cu ocazia sărbătorii Nașterii Domnului. Este cartea ”Viața lui Isus”, scrisă în italiană de directorul nostru editorial Andrea Tornielli, și de cartea ”Să trecem pe malul celălalt”, publicată în italiană de Benito Giorgetta. La scurt timp după întrevederea cu reprezentanții Curiei Romane, Sfântul Părinte a avut o întâlnire cu angajații diferitelor departamente ale Curiei și direcțiunilor din Statul Cetății Vaticanului.