Căutare

Papa emerit Benedict al XVI-lea Papa emerit Benedict al XVI-lea 

Benedict XVI, acuzat de acoperire a abuzurilor la München: ce spun juriștii

Benedict al XVI-lea nu poate fi acuzat de acoperirea abuzurilor sexuale, cum susține recentul Raport comisionat de Arhidieceza de München și Freising. Un grup de juriști, experți în drept civil și canonic, au analizat cele opt mii de pagini ale Raportului și au publicat o ”Analiză a faptelor”. Cu toate acestea, papa emerit își exprimă durerea personală și îndeamnă întreaga Biserică la penitență și schimbare.

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
8 februarie 2022 – Vatican News
. Papa emerit Benedict al XVI-lea, ajuns la vârsta de aproape 95 de ani, nu poate fi acuzat de acoperirea unor abuzuri sexuale ale unor preoți pentru perioada în care cardinalul Joseph Ratzinger era arhiepiscop de München și Freising: susține un grup de juriști, experți în drept canonic și civil, chemați de pontiful bavarez să analizeze recentul Raport comisionat de Arhidieceza de München și Freising. Singura inadvertență în declarații, publicată după ce a fost indus în eroare de colaboratorii săi, a fost corectată săptămânile trecute de însuși Benedict printr-o scrisoare publică. Cu toate acestea, printr-o nouă și impresionantă scrisoare personală, Benedict al XVI-lea își exprimă durerea personală, dar și vinovăția comunitară și cererea de iertare a întregii Biserici pentru diferitele forme de abuzuri comise de oameni ai Bisericii, preoți și laici.

Vă oferim mai jos, în traducerea noastră de lucru, ”Analiza” Raportului menționat făcută de juriștii chemați de Benedict al XVI-lea, cu precizarea că subtitlurile aparțin redacției:

”Analiza faptelor
făcută de colaboratorii lui Benedict al XVI-lea”

Cardinalul Joseph Ratzinger ar fi știut de abuzurile preotului X

În raportul despre abuzuri al arhidiecezei de München și Freising se afirmă că:
Joseph Ratzinger, spre deosebire de ceea ce susține în memoriul său redactat ca răspuns pentru experți, era prezent la reuniunea Ordinariatului din 15 ianuarie 1980 în care s-a vorbit de preotul X. Mai mult, raportul susține că Ratzinger l-ar fi angajat pe acest preot în activitatea pastorală, cu toate că avea cunoștință de abuzurile comise de acesta, iar, prin aceasta, ar fi acoperit abuzurile lui sexuale.

Aceasta nu corespunde adevărului, potrivit verificărilor noastre:
Joseph Ratzinger nu avea cunoștință nici de faptul că preotul X ar fi fost un abuzator, nici că ar urma să fie încadrat în activitatea pastorală. Documentele arată că la reuniunea Ordinariatului din 15 ianuarie 1980 nu s-a luat decizia cu privire la angajarea preotului X pentru o activitate pastorală.
Documentele arată, de asemenea, că la reuniunea în chestiune nu a fost vorba de faptul că preotul a comis abuzuri sexuale. S-a vorbit exclusiv de oferirea unei locuințe preotului X la München pentru că aici trebuia să urmeze o terapie. S-a dat răspuns acestei cerințe. În timpul reuniunii nu a fost menționat motivul terapiei. La reuniune nu s-a luat, prin urmare, decizia de a-l angaja pe abuzator în nicio activitate pastorală.

Cardinalul Joseph Ratzinger ar fi depus mărturie falsă

În raportul despre abuzuri al arhidiecezei de München și Freising se afirmă că:
În ceea ce privește prezența sa la reuniunea Ordinariatului din 15 ianuarie 1980, Benedict al XVI-lea ar fi depus în mod conștient o mărturie falsă, ar fi mințit.

Aceasta nu corespunde adevărului:
Afirmația conținută în memoriul lui Benedict al XVI-lea potrivit căreia el nu ar fi luat parte la reuniunea Ordinariatului din 15 ianuarie 1980 este efectiv eronată. Cu toate acestea, Benedict al XVI-lea nu a mințit , nici nu a depus mărturie falsă în mod conștient: în redactarea memoriului lui Benedict al XVI-lea, faptul respectiv a fost susținut de un grup de colaboratori. Acesta este alcătuit din avocatul dr. Carsten Brennecke (Koln) și din următorii colaboratori pentru dreptul bisericesc: prof. dr. Stefan Mückl (Roma) – care, din însărcinarea primită de la Benedict al XVI-lea, a analizat documentele – prof. dr. Helmuth Pree și dr. Stefan Korta. Colaboratorii au fost chemați pentru că Benedict al XVI-lea nu putea să analizeze singur un volum atât de mare de chestiuni într-un timp atât de scurt și pentru că biroul legal însărcinat cu expertiza punea întrebări care făceau referință la dreptul canonic, astfel încât, pentru un răspuns, era necesară o încadrare în dreptul canonic. Vizionarea actelor în versiune electronică a fost permisă numai profesorului Mückl, fără să-i fi fost acordată posibilitatea de a memoriza, tipări sau fotocopia documentele. Niciunui alt colaborator nu i-a fost permisă vizionarea documentelor. După vizionarea actelor în format digital (8.000 de pagini) și după analizarea lor de către prof. Mückl, a urmat o nouă fază de elaborare din partea dr. Korta, care, fără să-și dea seama, a comis o eroare de transcriere. Dr. Korta a notat în mod eronat că Joseph Ratzinger nu era prezent la reuniunea Ordinariatului din 15 ianuarie 1980. Așadar, colaboratorilor le-a scăpat din vedere această eroare: de a fi scris de o absență acolo unde aceasta nu exista. Ei au avut încredere într-o indicație falsă, introdusă din greșeală, omițând să ceară în mod expres lui Benedict al XVI-lea dacă era prezent la acea reuniune. Pe baza transcrierii eronate a verbalului, s-a presupus, în schimb, că Joseph Ratzinger nu ar fi fost prezent. Deși ținea să verifice pe baza propriei memorii cele prezentate, Benedict al XVI-lea nu a observat eroarea din cauza timpului limitat impus de experți și, având încredere în cele scrise, a fost pusă la verbal, așadar, absența sa.

Nu i se poate imputa lui Benedict al XVI-lea această eroare de transcriere drept o falsă depunere de mărturie conștientă sau drept o ”minciună”. Nu ar fi avut, de altfel, niciun sens ca Benedict să nege în mod intenționat prezența sa la reuniune din moment ce verbalul reuniunii cuprinde afirmațiile lui Joseph Ratzinger. Prezența lui Joseph Ratzinger, de altfel, era evidentă. În plus, în 2010, diferite articole din presă vorbesc de prezența cardinalului Ratzinger la reuniune fără ca acesta să fi prezentat o dezmințire. În același fel, într-o biografie a lui Benedict al XVI-lea din 2020 se citește: ”Ca episcop, în cadrul unei reuniuni a Ordinariatului din 1980, el a aprobat doar ca preotul în chestiune să poată veni la Munchen pentru a se supune unei psihoterapii” (Peter Seewald, Benedict XVI, Droemer Verlag, p. 938).

Cardinalul Ratzinger ar fi avut o conduită eronată în alte trei cazuri

În raport se susține că:
Benedict al XVI-lea a avut un comportament eronat în alte trei cazuri. De fapt, chiar și în aceste cazuri, el ar fi știut că preoții erau abuzatori.

Aceasta nu corespunde adevărului, după verificările noastre:
În niciunul din cazurile analizate de expertiză, Joseph Ratzinger nu avea cunoștință despre abuzurile sexuale comise sau de suspiciunea de abuzuri sexuale comise de preoți. Expertiza nu furnizează nicio dovadă în sensul contrar.

Cât privește cazul preotului X, discutat public la reuniunea Ordinariatului din 1980 pentru a i se da o locuință pe timpul terapiei, același expert – în timpul conferinței de presă din 20.01.2022, cu ocazia prezentării raportului despre abuzuri – a afirmat că nu există nicio dovadă că Joseph Ratzinger ar fi avut cunoștință. La următoarea întrebare a jurnalistei, dacă experții ar fi în măsură să demonstreze că Joseph Ratzinger avea cunoștință despre faptul că preotul X a comis abuzuri sexuale, expertul afirma clar că nu există nicio dovadă că Joseph Ratzinger ar fi avut cunoștință. Potrivit opiniei subiective a experților, faptul ar fi doar ”mai mult decât probabil”. Conferința de presă poate fi găsită la acest link: https://vimeo.com/668314410. La minutul 2:03:46 se găsește întrebarea jurnalistei: ”Întrebarea mea se referă mai departe la cazul preotului X. Biroul legal poate demonstra că Ratzinger știa atunci de faptul că preotul X ar fi un abuzator? Ce înseamnă în acest context mai mult decât probabil? Un expert răspunde: ”Mai mult decât probabil înseamnă că noi prezumăm aceasta cu o mai mare probabilitate”. Expertiza nu cuprinde nicio dovadă care să susțină acuzația unui comportament eronat sau acuzația de participare la acoperire. Ca arhiepiscop, cardinalul Ratzinger nu a fost implicat în nicio acoperire a faptelor de abuz”.

Cardinalul Ratzinger ar fi minimalizat unele fapte

În raport se spune că:
În memoriul prezentat, Benedict al XVI-lea ar fi minimalizat faptele de exhibiționism. Ca dovadă a acestei afirmații este preluată următoarea indicație din memoriu: ”Parohul X a fost notat ca exhibiționism, dar nu ca abuzator în sens propriu”.

Aceasta nu corespunde adevărului:
În memoriul prezentat, Benedict al XVI-lea nu a minimalizat comportamentul exhibiționist, dar l-a condamnat în mod expres. Fraza folosită drept o presupusă dovadă a minimalizării exhibiționismului este scoasă din context. În memoriul său, Benedict al XVI-lea afirmă cu cea mai mare claritate că abuzurile, inclusiv exhibiționismul, sunt ”teribile”, ”[acte] păcătoase”, ”reprobabile pe plan moral” și ”ireparabile”. În evaluarea canonică a faptului, introdusă în memoriu de noi, colaboratorii săi, s-a voit doar ca, în opinia noastră, să se amintească faptul că pentru dreptul canonic pe atunci în vigoare, exhibiționismul nu era un delict în sensul strict al termenului, pentru că respectiva normă penală nu cuprindea printre spețele specifice un comportament de acel fel. De aceea, memoriul prezentat de Benedict al XVI-lea nu minimaliza exhibiționismul, ci îl condamna clar și explicit.

N.B. Această analiză a faptelor a fost redactată de colaboratorii Papei Emerit în limba germană. Dacă se vor găsi divergențe lingvistice, se va da crezare versiunii în limba germană.

Prof. dr. Stefan Mückl – Roma (Drept Canonic)
Prof. dr. Helmuth Pree – Ludwig-Maximilians-Universität, München (Drept Canonic)
Dr. Stefan Korta – Buchloe (Drept Canonic)
Avocat dr. Carsten Brennecke – Köln (Dreptul la libertatea de exprimare)

08 februarie 2022, 14:08