Palazzo Pio, sediul postului Radio Vatican Palazzo Pio, sediul postului Radio Vatican 

Alessandro De Carolis: Când Radio Vatican şi-a găsit o "locuinţă" stabilă

De la emiţătorul activ în diferite locaţii la un Centru de producţie distribuit pe cele şase etaje ale edificiului numit Palazzo Pio care, de 50 de ani, "priveşte" spre Castel Sant'Angelo. Iată istoria actualei "locuinţe" a emiţătorului pontifical relatată de jurnalistul Alessandro De Carolis, într-un articol de fond prilejuit de aniversarea a 90 de ani de la înfiinţarea postului Radio Vatican.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

11 februarie 2021 – Vatican News. La început a fost era tehnică. Unda hertziană care, în după-amiaza zilei de 12 februarie 1931, a transportat primul mesaj radiofonic al unui Papă – mesaj ajuns în întreaga lume – a reprezentat primul pas în evoluţia realizării marconiene, edificată în spatele cupolei bazilicii San Pietro. Acest pas binecunoscut şi deseori celebrat în cei 90 de ani de existenţă, a reprezentat de fapt prima din cele trei etape identificate de la fondare până în anii '80. 

Perioada ştirilor radiofonice

Cel de-al doilea pas ar putea fi definit "perioada ştirilor radiofonice". La finele anilor  '50, Radio Vatican –  care s-a consolidat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a descoperit potenţialul său nu doar în calitate de emiţător al magisteriului pontifical dar şi de mijloc de comunicare în masă – a păşit în era informaţiei. În data de 1 ianuarie 1957 a apărut primul număr al publicaţiei "Radiojurnal". Publicaţia reprezenta o emisiune radiofonică în şapte limbi şi un buletin de ştiri tipărit. După un deceniu, şi-a făcut apariţia cea de-a treia eră, ale cărei orizonturi au fost deschise de papa Paul al VI-lea, pontiful "jurnalist".

Informaţie şi opinie

În 1966, la începutul verii, papa Montini a mers în vizită la Centrul de transmisie din Santa Maria di Galeria, mică localitate rurală de la periferia Romei. Cardinalul arhiepiscop de New York, Francis Joseph Spellman, şi asociaţia Cavalerii lui Columb au donat Vaticanului, două emiţătoare de unde scurte.  
Papa Paul al VI-lea, care cunoştea bine valoarea informaţiilor –  tatăl său a condus timp de mulţi ani cotidianul catolic din Brescia "Il Cittadino", iar el, în calitate de pontif, promulgase cu trei ani înainte, în 1963, decretul conciliar "Inter Mirifica" privind mijloacele de comunicare în masă – profită de circumstanţa inaugurării celor două aparate – pentru a oferi o indicaţie clară. Radio Vatican – spune papa Paul al VI-lea în esenţă –  nu este doar megafonul gigantic al vocilor papilor, ci trebuie să fie şi un instrument incisiv de opinie.

Nu doar tehnologie

Există un pasaj din discursul rostit de Paul al VI-lea, la 30 iunie 1966, care are caracteristica unei pietre fundamentale. Vorbind despre intenţia de a oferi Radioului "noi îmbunătăţiri şi o nouă dezvoltare" papa Montini precizează că se referă în special la "sectorul programelor" care sunt, spune el, "principala parte a activităţii legată de Radio: adică scopul său, întrebuinţarea sa, utilitatea sa efectivă". "Ar fi inutil" –  spunea Paul al VI-lea – "să avem un instrument magnific, dacă nu am şti să-l folosim în mod magnific". Discursul respectiv conţine referinţa la un proiect care are valoarea unei promisiuni. "Vom spune doar aici" – adaugă papa Montini – "că se studiază un proiect organic pentru extinderea programelor radioului nostru".
Paul al VI-lea se gândea la un fel de redacţie amplă, structurată în mod omogen, care să pună diferitele secţiuni lingvistice în condiţia de a lucra cot la cot. De fapt, din acel moment, se schimbă centrul de greutate al postului Radio Vatican. Dacă înainte funcţia de director general era acoperită de directorul tehnic, acum cel chemat să conducă Radioul trebui să aibă familiaritate cu proiectele editoriale. Este începutul unei forţe centripete în întregul sistem de producţie mediatică a emiţătorului, care pregăteşte înfiinţarea unui sediu centralizat.

Schimbări de sediu

La sfârşitul anului 1967, programele Radio Vatican erau transmise cu regularitate în 32 de limbi. Însă sediile de transmisie erau împrăştiate în jurul Vaticanului. Începând din iunie '67, direcţiunea şi birourile redacţiilor s-au mutat în masă de la fostul sediu Petriano (unde se aflau din 1959) la sediul temporar din Palazzo Torlonia, din Via della Conciliazione.  Însă, începând din 1969, conducerea Radioului a optat pentru actualul sediul – Palazzo Pio – construit între anii 1948-1950, după proiectul arhitecţilor Piacentini şi Spaccarelli, numit Palazzo Pio în onoarea papei Pius al XII-lea.

1970 va reprezenta anul de cotitură care va marca mutarea, la alte sedii, a asociaţiilor catolice din Vatican care activau în Palazzo Pio. Au loc lucrări de renovare şi de echipare adecvată a edificiului, cu camere de control, studiouri de înregistrare şi alte echipamente necesare.
La 1 ianuarie 1970, primele programe încep să funcţioneze în noua clădire, denumită "Centrul de producţie" şi, la sfârşitul lunii, pe 29 ianuarie, secretarul de stat, cardinalul Jean Villot, vine la Palazzo Pio pentru a prezida inaugurarea primului Centru radiofonic.

Activitatea radiofonică în Palazzo Pio

Spre deosebire de momentul prezent, în primii ani, intrarea în clădire se făcea din Via della Conciliazione. Între timp, lucrările care au continuat rapid, au permis conectarea dintre Palazzo Pio şi Palazzina Leone XIII (primul sediu al Radioului realizat de  Marconi, situat în Grădinile Vaticanului). În 1972 are loc distribuirea spaţiilor din noul sediu diferitelor sectoare –  editorial, tehnic şi administrativ – prinzând astfel contur noua fizionomie a Radioului, cu diferitele redacţii lingvistice şi muzicale, cu biblioteca şi serviciul de documentare, cu studiourile de înregistrare şi birourile dedicate serviciilor tehnice. Succesiv a fost înfiinţată arhiva sonoră care păstrează înregistrările pontifilor.
Odată cu noul sediu, s-ar putea spune că Radio Vatican şi-a găsit o locuinţă stabilă, ce a marcat un nou început. Primul papă care a pus piciorul în sediul postului Radio Vatican din Palazzo Pio a fost Ioan Paul al II-lea, vizita având loc la 5 februarie 1980.







11 februarie 2021, 20:11