Academia Pontificală pentru Viaţă: Avortul la domiciliu lasă femeia din ce în ce mai singură
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş
17 august 2020 – Vatican News. Ministerul Sănătăţi din Italia a emis, pe 12 august 2020, o circulară care actualizează "Orientările privind întreruperea voluntară a sarcinii pe cale medicamentoasă". Noile orientări anulează obligaţia spitalizării din momentul luării medicamentului şi până la sfârşitul procesului de îngrijire şi extind perioada în care pilula poate fi utilizată până la a noua săptămână a sarcinii.
"Cu siguranţă" – se spune în nota Academiei Pontificale pentru Viaţă – "aceste orientări nu vor schimba poziţiile care s-au confruntat întotdeauna în jurul acestei problematici, care rămâne una dintre cele mai dureroase din domeniul bioeticii".
Nota aminteşte Orientările din 2010 şi legea 194, din 22 mai 1978, documente care prevedeau angajamentul de a acorda cu adevărat femeii şi cuplului tot sprijinul posibil pentru a preveni avortul, depăşind acele condiţii de disconfort, inclusiv cele economice, ce pot determina ca întreruperea sarcinii să fie o decizie dictată de circumstanţe adverse care fac dificilă acceptarea venirii pe lume a unui copil. Academia Pontificală pentru Viaţă aminteşte şi consecinţele dramatice ale aşa-numitei "ierni demografice" pe care o experimentează multe ţări, Italia fiind una dintre cele mai lovite de scăderea demografică.
Referindu-se la noile orientări, departamentul pontifical pentru viaţă evidenţiază îndepărtarea sensului de responsabilitate comună care derivă din practicarea la domiciliu a avortului pe cale medicamentoasă şi atrage atenţia asupra pericolului apariţiei complicaţiilor, ce necesită transportarea de urgenţă într-o structură sanitară adecvată. Un al doilea aspect priveşte extinderea termenului limită de practicare a întreruperii voluntare de sarcină, de la 7 săptămâni la 9 săptămâni, ceea ce intensifică riscurile pentru sănătatea femeii.
În încheierea notei, Academia Pontificală pentru Viaţă evidenţiază importanţa de a nu renunţa la căutarea unor metode şi instrumente mai potrivite în vederea unui proiect comun care să prevadă însoţirea şi sprijinirea vieţii, prin decizii atente şi sensibile orientate, cu clarviziune, spre construirea unui viitor favorabil vieţii.
