2019.01.21 Vaticano, Palazzo Sant Uffizio, Congregazione per la Dottrina della Fede 2019.01.21 Vaticano, Palazzo Sant Uffizio, Congregazione per la Dottrina della Fede 

Vademecum privind procedura de abordare în cazuri de abuz sexual

Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a prezentat joi, 16 iulie 2020, un Vademecum privind unele aspecte de procedură în abordarea cazurilor de abuz sexual asupra minorilor, comise de unii membri ai clerului.

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

16 iulie 2020 – Vatican News. Ghidul oferă un răspuns precis şi la momentul potrivit la aşa-numitele "întrebări frecvente" cu privire la procedurile care trebuie urmate pentru a face faţă cazurilor de abuz. Acesta este, în esenţă, conţinutul Vademecum-ului elaborat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei şi publicat joi, 16 iulie a.c.

Textul este de fapt un manual de instrucţiuni care, în circa 30 de pagini şi 9 capitole, răspunde la întrebările principale cu privire la unele aspecte de procedură în abordarea cazurilor de abuz sexual asupra minorilor, comis de membri ai clerului. Prin urmare, nu este un text normativ sau un document legislativ nou în această materie, ci un instrument conceput pentru a ajuta persoanele abilitate să aplice în mod concret normele canonice privind aceste delicte grave – "delicta graviora" – ce reprezintă, pentru "întreaga Biserică, o rană adâncă şi dureroasă care necesită vindecare".

Solicitat în cadrul întâlnirii preşedinţilor Conferinţelor Episcopale privind tutelarea minorilor, care s-a desfăşurat în Vatican, între 21 şi 24 februarie 2019, cu tema "Protecţia minorilor în Biserică", Vademecum-ul este difuzat în versiunea aşa-numită "1.0", deoarece se prevăd actualizări periodice pe baza modificării normativei în vigoare sau al modalităţilor prevăzute de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei.

Ce atitudini constituie infracţiuni?; Cum se desfăşoară anchetele preliminare?; Care sunt procedurile penale posibile? – sunt câteva din întrebările la care răspunde Vademecum-ul redactat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, făcând continuu trimitere la normativa în vigoare, precum documentul în formă de motu proprio "Sacramentorum Sanctitatis Tutela, a papei Ioan Paul al II-lea, din 2001, actualizat de Benedict al XVI-lea, în 2010, şi cel mai recent motu propio "Vos era lux mundi", a papei Francisc", din 2019.

Din textul vademecu-ului publicat de Congregaţia pentru Doctrina Credinţei reies patru exigenţe. În primul rând, protejarea persoanei umane, autorităţile ecleziastice fiind îndemnate să se implice astfel încât să asigure tratarea cu demnitate şi respect a victimei şi a familiei sale.
Documentul evidenţiază necesitatea "primirii, ascultării şi însoţirii lor prin servicii specifice precum şi prin asistenţă spirituală, medicală şi psihologică, în funcţie de fiecare caz". "Acelaşi lucru se poate face şi în cazul celui acuzat", precizează manualul.

O a doua exigenţă evidenţiată de Vademecum este necesitatea verificării scrupuloase şi corecte a informaţiilor privind un presupus caz de abuz. Indiferent dacă nu există un denunţ formal, indiferent dacă ştirea a fost difuzată de mass-media, inclusiv de reţelele de socializare, sau dacă sursa este anonimă, documentul sugerează evaluarea cu atenţie a oricărei informaţii primite şi aprofundarea ei.
Desigur, rămâne valabil sigiliul sacramental: într-un astfel de caz, confesorul va trebui să-l convingă pe penitent să comunice cu privire la presupusul abuz pe alte căi.

Cea de-a treia exigenţă se referă la comunicare, în câteva puncte ale Vademecum-ului amintindu-se obligaţia de a respecta "secretul profesional", chiar dacă se precizează că, în timpul anchetei prealabile, presupusa victimă şi martorii nu sunt obligaţi la tăcere cu privire la fapte. Cu toate acestea, se solicită evitarea publicităţii "inadecvate şi ilegale" a informaţiilor, în special în faza de investigaţii preliminare, pentru a nu da impresia că s-a dat deja un verdict asupra faptelor.

Un paragraf din manual se referă la comunicatele de presă care trebuie difuzate în cazul unei anchete preliminare, recomandându-se prudenţă şi utilizarea unor formulări "esenţiale şi stricte", fără "anunţuri senzaţionale" şi fără a cere scuze în numele Bisericii deoarece, făcând astfel, s-ar emite înainte de încheierea investigaţiilor o judecată asupra faptelor.

Ce-a de-a patra exigenţă reliefează importanţa colaborării dintre Biserică şi Stat, subliniindu-se – de exemplu – că "şi în cazul absenţei unei explicite obligaţii normative, autorităţile ecleziastice prezente trebuie să denunţe autorităţilor civile competente ori de câte ori consideră ca fiind indispensabil pentru tutelarea persoanei lezate sau a altor minori de pericolul unor ulterioare acte penale.
De asemenea, se aminteşte că "activitatea de anchetă trebuie desfăşurată în spiritul respectării legii civile a oricărui stat".
 

16 iulie 2020, 15:12