O contribuţie privind celibatul sacerdotal în spiritul ascultării filiale faţă de Papa

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaş

14 ianuarie 2020 – Vatican News. Urmează să apară, în Franţa, pe 15 ianuarie, o carte dedicată preoţiei, semnată de papa emerit Joseph Ratzinger şi de cardinalul Robert Sarah, prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin. Din anticipările prezentate de cotidianul francez "le Figaro", aflăm că autorii abordează, în intervenţiile lor, tema celibatului şi posibilitatea de a sfinţi preoţi bărbaţi căsătoriţi. Ratzinger şi Sarah – care se definesc "doi episcopi în ascultare filială faţă de papa Francisc" care "caută adevărul" într-un spirit de iubire faţă de unitatea Bisericii" – apără disciplina celibatului şi aduc motivaţii în sprijinul nemodificării acestei discipline. Chestiunea celibatului ocupă 175 de pagini din volumul care conţine două texte: unul al papei emerit şi altul al cardinalului şi, de asemenea, o introducere şi o concluzie pe care o semnează împreună.

În textul său, cardinalul Sarah aminteşte că "există o legătură ontologico-sacramentală între preoţie şi celibat. Orice slăbire a acestei legături ar pune în discuţie magisterul Conciliului şi al papilor Paul al VI-lea, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Îl implor pe papa Francisc să ne protejeze definitiv de o astfel de eventualitate, opunându-se oricărei slăbiri a legii celibatului preoţesc, chiar dacă ar fi limitat la una sau alta dintre regiuni.» De asemenea, cardinalul Sarah defineşte eventuala posibilitate de a consacra bărbaţi căsătoriţi drept «o catastrofă pastorală, o confuzie ecleziologică şi o întunecare a înţelegerii preoţiei.»

În scurta sa contribuţie, oferind o reflecţie asupra temei, merge la rădăcinile ebraice ale creştinismului, afirmând că preoţia şi celibatul sunt unite încă de la începutul "noului legământ a lui Dumnezeu cu umanitatea, stabilit de Isus". Şi aminteşte că, deja «în Biserica antică», adică în primul mileniu, «bărbaţii căsătoriţi puteau primi sacramentul sfinţirii preoţeşti doar dacă se angajau să respecte abstinenţa sexuală.»

Celibatul sacerdotal nu este şi nu a fost niciodată o dogmă. Este o regulă ecleziastică a Bisericii latine ce reprezintă un dar preţios, definit în acest mod de toţi papii ultimelor pontificate. Biserica Catolică de rit oriental prevede posibilitatea de a sfinţi preoţi bărbaţi căsătoriţi, iar unele excepţii au fost admise şi pentru Biserica de rit latin tocmai de Benedict al XVI-lea în Constituţia apostolică "Anglicanorum coetibus" dedicată anglicanilor care cer comuniunea cu Biserica Catolică, unde se prevede «admiterea la Preoţie, în funcţie de caz, şi a bărbaţilor căsătoriţi, potrivit criteriilor obiective aprobate de Sfântul Scaun.»

Merită să se amintească că, asupra temei, s-a exprimat de mai multe ori şi papa Francisc care, încă pe vremea când era cardinal, în cartea de convorbiri cu rabinul Abraham Skorka, a explicat că este favorabil menţinerii celibatului «cu toate argumentele pro şi contra pe care le presupune, pentru că sunt zece secole în care experienţele pozitive sunt mai numeroase decât cele negative. Tradiţia are o greutate şi o valabilitate.» În ianuarie 2019, în dialogul avut cu jurnaliştii în avion, la întoarcerea din Panama, papa a amintit că în Biserica Catolică de rit oriental este posibilă opţiunea pentru celibat sau pentru căsătorie, exprimată înainte de diaconat, însă a adăugat în privinţa Bisericii de rit latin: «Îmi vine în minte acea frază a sfântului Paul al VI-lea: "Prefer să-mi dau viaţa decât să schimb legea celibatului". Mi-a venit în minte şi vreau s-o amintesc, pentru că este o frază curajoasă care a fost spusă într-un moment mai dificil decât acesta, 1968/1970… personal, cred că celibatul este un dar pentru Biserică… Nu sunt de acord să permit ca celibatul să fie opţional, nu.» În răspunsul său, papa a vorbit şi despre discuţia dintre teologi, privind posibilitatea de a permite derogări pentru unele regiuni îndepărtate, precum insulele din Pacific, precizând însă că nu este decizia lui. Decizia mea este: celibatul opţional înainte de diaconat, nu. Este linia mea, personală, iar eu nu voi face altfel, acest lucru este clar. Sunt închis? Poate. Dar nu simt că aş putea sta înaintea Domnului cu o astfel de decizie.»

În octombrie 2019, a avut loc Sinodul episcopilor dedicat Amazoniei, iar această temă a fost dezbătută. Aşa cum reiese din documentul final, au fost episcopi care au cerut posibilitatea de a sfinţi preoţi diaconi permanenţi căsătoriţi. Însă, uimeşte faptul că, pe 26 octombrie, în discursul final, papa nu a menţionat în nici un fel tema consacrării preoţeşti a bărbaţilor căsătoriţi, nici măcar în treacăt. A amintit în schimb cele patru dimensiuni ale Sinodului: cea referitoare la aculturaţie, cea ecologică, cea socială şi, în final, dimensiunea pastorală, care «le include pe toate». În acelaşi discurs, pontiful a vorbit despre creativitatea noilor ministere şi despre rolul femeii şi, referindu-se la numărul redus de preoţi în anumite teritorii de misiune, a amintit că au fost numeroşi preoţi dintr-o ţară care au mers în lumea întâi – Statele Unite şi Europa - «şi, din aceiaşi ţară, nu mai există pentru a-i trimite în regiunea Amazoniei.»

În fine, este semnificativ şi faptul că papa Francisc, mulţumind mijloacelor de comunicare în masă, cu aceiaşi ocazie, le-a cerut ca, răspândind documentul final, să se oprească mai ales asupra aspectelor legate de diagnoză, «ce reprezintă partea în care Sinodul s-a exprimat cel mai bine» diagnoza culturală, diagnoza socială, diagnoza pastorală şi diagnoza ecologică. Acest aspect a fost subliniat şi de directorul Sălii de Presă vaticane, Matteo Bruni, în comunicatul de răspuns la întrebarea ziariştilor privitoare la chestiune. Papa îndemna să nu se cadă în pericolul de a s e opri "asupra a ceea ce s-a decis în privinţa unei sau altei chestiuni disciplinare, asupra partidului care a învins şi a celui care a pierdut.»