Nu este "anul zero" al protecției minorilor în Biserică

Cetatea Vaticanului – Fabio Colagrande/A. Mărtinaş

18 februarie 2019 – Vatican News. Întâlnirea dedicată temei "Protecţia minorilor în Biserică", cu desfăşurare în Vatican, între 21 şi 24 februarie, este prima reuniune mondială, la care participă toţi preşedinţii conferinţelor episcopale şi responsabilii congregaţiilor religioase, abordând chestiunea cu o privire evanghelică.

Este o întâlnire eclezială, a păstorilor de suflete, cu un caracter 'sinodal' fără precedent, care indică cum lupta împotriva plăgii abuzurilor comise de unii membrii ai clerului reprezintă pentru papa Francisc, în actualul context istoric, o prioritate. A asculta victimele, a intensifica conştientizarea şi cunoaşterea problematicii, a introduce noi norme şi proceduri, a împărtăşi bunele practici: acestea sunt doar unele dintre obiectivele întâlnirii.

O etapă a unui lung parcurs

Însă, întâlnirea "Protecția minorilor în Biserică" nu reprezintă primul pas al Sfântului Scaun şi al Conferinţelor Episcopale în această direcţie. Este doar etapa istorică a unui parcurs pe care Biserica Catolică îl întreprinde de peste treizeci de ani în ţări precum Canada, Statele Unite ale Americii, Irlanda şi Australia şi, de circa zece ani, în Europa. Acest parcurs va urma şi după întâlnirea la nivel mondial, din zilele 21-24 februarie. 

Reînnoirea normelor canonice privind cazurile de abuz asupra minorilor din partea unor membri ai clerului a început în Vatican în urmă cu 18 ani, în vreme ce – în ultimii 20 de ani – au fost nenumărate gesturile, discursurile şi documentele pe care papii le-au dedicat acestei dureroase teme. Uneori, publicarea unor norme şi protocoale nu a produs imediat schimbarea de mentalitate necesară pentru combaterea abuzurilor. Însă, în preajma acestei întâlniri dorită de papa Francisc, cu siguranţă nu se poate vorbi despre "anul zero" în legătură cu eforturile Bisericii privind protecţia minorilor.

În 1987, una dintre primele conferinţe episcopale care a formulat directive privitoare la violenţa sexuală asupra minorilor în context ecleziastic a fost episcopatul canadian. În 1992, în Biserica din Canada ia naştere un Comitet  'ad hoc' care publica documentul 'De la suferinţă la speranţă', ce includea 50 de recomandări adresate catolicilor, episcopilor şi responsabililor cu formarea preoţilor.

În Statele Unite ale Americii, Conferinţa Episcopală se ocupă pentru prima dată în mod oficial de violenţele sexuale asupra minorilor din partea unor preoţi în cadrul adunării plenare din iunie 1992, când a stabilit cinci linii generale de respectat, printre care şi principiul potrivit căruia dacă acuzaţia este susţinută de probe suficiente se trece la imediata înlăturare a pretinsului vinovat din funcţiile ministeriale.

În Irlanda, în 1994, Biserica a instituit Comitetul de consiliere privitor la abuzurile sexuale comise de unii clerici asupra unor copii, comitetul publicând – în anul succesiv – un "Raport Final". Însă, unul dintre primele protocoale din lume privind abordarea, în dieceze, a cazurilor de pedofilie comise de unii membri ai clerului a fost publicat de Australia. În decembrie 1996, documentul "Towards Healing" (Spre vindecare) este aprobat pentru toate diecezele australiene şi devinde operativ în martie 1997.

Noi norme canonice: abuzuri "delicta graviora"

De la începutul secolului al XXI-lea, mai ales graţie acţiunii cardinalului Ratzinger, devenit ulterior papa Benedict al XVI-lea, se începe şi se duce la bun sfârşit o profundă reînnoire a normelor canonice pentru a interveni asupra cazurilor de abuzuri.

În 2001, documentul sub formă de Motu proprio intitulat "Sacramentorum sanctitatis tutela", de Ioan Paul al II-lea, introduce delictul de abuz sexual asupra minorilor din partea unui cleric în rândul "delictelor celor mai grave", abordarea lor fiind rezervată Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. 

În 2010, Benedict al XVI-lea a decis publicarea – de către aceiaşi Congregaţie – a noilor "Reguli asupra delictelor celor mai grave", care accelerează procedurile, introducând procedura "prin decret extrajudiciar", dublând de la 10 la 20 de ani perioada de prescripţie şi introducând delictul de  "pedopornografie".

În actualul pontificat, un pas important în prevenirea şi lupta împotriva abuzurilor a fost făcut în 2013 prin instituirea noii Comisii Pontificale pentru tutelarea minorilor. De asemenea, papa Francisc a introdus inovaţii canonice privind unele normative în materie de abuzuri; de exemplu, în iunie 2016, documentul sub formă de Motu proprio "Ca o mamă iubitoare", stabileşte înlăturarea din funcţie a episcopilor 'neglijenţi' cu privire la gestionarea  abuzurilor sexuale asupra minorilor, potrivit procedurilor canonice prevăzute.

În noiembrie 2014, un "Rescript" al papei Francisc instituie, în cadrul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, un Colegiu pentru examinarea recursurilor ecleziastice în privinţa judecării "celor mai grave delicte", obiectivul fiind garantarea unui examen cât mai rapid, şi în cazul abuzurilor asupra minorilor.

În octombrie 2017, papa Francisc susţine şi promovează Congresul internaţional "Child Dignity", organizat la Universitatea Pontificală Gregoriana. De asemenea, în 2018, în cadrul călătoriei apostolice în Chile , pontiful a înfruntat în mod direct scandalul diviziunilor create în Biserica locală de preotul Fernando Karadima, căruia Sfântul Scaun i-a recunoscut vinovăţia, în 2011.