Papa: Nimic nu valorează mai mult decât viața unui copil

Vatican News

”Vă mulțumesc că ați acceptat invitația mea și sunt convins că, prin împărtășirea experienței și expertizei dumneavoastră, veți deschide noi căi pentru salvarea și protejarea copiilor ale căror drepturi sunt călcate în picioare și ignorate în fiecare zi”, a spus papa Francisc luni, 3 februarie a.c., în Cetatea Vaticanului, la deschiderea Summit-ului mondial despre drepturile copiilor.

Periferiile dificile

”Chiar și astăzi”, a continuat pontiful, ”viețile a milioane de copii sunt marcate de sărăcie, război, privare de școală, nedreptate și exploatare. Copiii și adolescenții din țările cele mai sărace sau din cele sfâșiate de conflicte tragice sunt nevoiți să facă față unor încercări teribile. Nici cea mai bogată lume nu este ferită de nedreptate. Acolo unde, slavă Domnului, oamenii nu suferă de război sau foamete, există totuși periferiile dificile, unde cei mici sunt adesea victime ale unor fragilități și probleme pe care nu le putem subestima. Într-o măsură mult mai mare decât în trecut, școlile și serviciile de sănătate au de-a face cu copii deja încercați de atâtea dificultăți, cu tineri anxioși sau depresivi sau cu adolescenți care iau calea agresivității”.

Tinerii, semne de speranță

”Din ce în ce mai mult”, și-a exprimat îngrijorarea papa, ”cine are viața înainte nu reușește să o privească cu o atitudine încrezătoare și pozitivă. Tocmai tinerii, care sunt semne de speranță în societate, se luptă să recunoască speranța în ei înșiși. Acest lucru este trist și îngrijorător”.

Viața unui copil

”Ceea ce, din păcate”, a subliniat papa Francisc, ”am văzut aproape în fiecare zi în ultima perioadă, și anume copii care mor sub bombe, sacrificați idolilor puterii, ideologiei și intereselor naționaliste, nu poate fi acceptabil. De fapt, nimic nu valorează mai mult decât viața unui copil. A-i ucide pe cei mici înseamnă a nega viitorul. În unele cazuri, minorii sunt forțați să lupte sub influența drogurilor. Chiar și în țările în care nu există război, violența dintre bandele criminale devine la fel de mortală pentru copii și adesea îi lasă orfani și marginalizați. Individualismul exagerat al țărilor dezvoltate este, de asemenea, dăunător pentru copiii mici. Uneori aceștia sunt maltratați sau chiar suprimați de cei care ar trebui să îi protejeze și să îi hrănească; sunt victime ale certurilor, ale suferințelor sociale sau psihice și ale dependenței părinților. Mulți copii mor ca migranți pe mare, în deșert sau pe numeroasele rute ale călătoriilor disperate și pline de speranță. Mulți alții mor din cauza lipsei de îngrijire sau a diferitelor tipuri de exploatare. Acestea sunt situații diferite, dar în fața cărora ne punem aceeași întrebare: cum este posibil ca viața unui copil să se încheie astfel? Nu. Nu este acceptabil!”.

Nu dorim să devină o nouă normalitate

”Ne aflăm astăzi aici”, a mai spus papa, ”pentru a spune că nu vrem ca acest lucru să devină o nouă normalitate. Nu putem accepta să ne obișnuim cu ea. Anumite dinamici media tind să facă umanitatea insensibilă, provocând o înăsprire generală a mentalităților. Riscăm să pierdem ceea ce este mai nobil în inima omului: mila, îndurarea. De mai multe ori am împărtășit această preocupare unora dintre dumneavoastră, care sunteți reprezentanți ai comunităților religioase.

Un fenomen frecvent și grav

În prezent, mai mult de patruzeci de milioane de copii sunt strămutați din cauza conflictelor și aproximativ o sută de milioane sunt fără adăpost. Există drama sclaviei copiilor: aproximativ o sută șaizeci de milioane de copii sunt victime ale muncii forțate, traficului, abuzurilor și exploatării de toate tipurile, inclusiv ale căsătoriilor forțate. Există milioane de copii migranți, uneori cu familii, dar adesea singuri: fenomenul minorilor neînsoțiți este din ce în ce mai frecvent și mai grav”.

”Nu”-ul nostru față de război

”Din păcate”, a subliniat Sfântul Părinte, ”această istorie a asupririi copiilor se repetă: dacă întrebăm bătrânii, bunicii și bunicile, despre războiul pe care l-au trăit când erau tineri, tragedia reiese din amintirile lor: întunericul - totul este întunecat în timpul războiului, culorile aproape dispar -, mirosurile urâte, frigul, foamea, murdăria, frica, viața rătăcită, pierderea părinților, a casei, abandonul, toate tipurile de violență. Am crescut cu poveștile Primului Război Mondial, spuse de bunicul meu, și acest lucru mi-a deschis ochii și inima la oroarea războiului. A privi prin ochii celor care au trăit războiul este cel mai bun mod de a înțelege valoarea inestimabilă a vieții. Dar și ascultarea copiilor care trăiesc astăzi în violență, exploatare sau nedreptate servește la întărirea ”nu”-ului nostru față de război, față de cultura risipei și a profitului, în care totul este cumpărat și vândut fără respect sau grijă pentru viață, în special viața mică și lipsită de apărare. În numele acestei logici a aruncării, în care ființa umană devine atotputernică, viața în devenire este sacrificată prin practica ucigașă a avortului. Avortul suprimă viața copiilor și taie sursa de speranță pentru întreaga societate”.

Să îi ascultăm

”Surori și frați”, a concluzionat papa Francisc, ”este important să ascultăm: trebuie să ne dăm seama că cei mici observă, înțeleg și țin minte. Și privirile și tăcerile lor ne vorbesc. Să îi ascultăm!”.