Anul jubiliar, o ocazie de a ne dăruim speranță și iubire unii altora
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 10 ianuarie 2025. «Când am venit să vă întâlnesc, am simțit o bucurie în inima mea, pentru că avem ocazia să ne dăruim speranță și iubire, unii altora. Și mai există și un alt motiv: voi, dragi copii și tineri, sunteți semne de speranță pentru mine» - a spus Sfântul Părinte. «De ce?» - a continuat. «Pentru că sunt sigur că Isus este prezent în voi. Și acolo unde este El, există speranța care nu dezamăgește! Isus a luat asupra sa suferințele noastre, din iubire, și astfel și noi, prin iubirea sa, ne putem uni cu el atunci când suferim.
Iar aceasta este o dovadă de prietenie. Știți, atunci când cineva este cu adevărat prieten, bucuria celuilalt este și bucuria mea, iar suferința celuilalt este și a mea. Isus le-a spus odată ucenicilor săi: "Nu vă mai numesc servitori, pentru că servitorul nu știe ce face stăpânul său; însă, v-am numit pe voi prieteni” (Ioan 15,15). Și voi sunteți prietenii lui, sunteți prietenii lui și puteți împărtăși cu el atât bucuriile, cât și necazurile".»
Numindu-i semne de speranță, papa Francisc s-a referit și la un alt aspect care dovedește prietenia lui Isus față de copiii pacienți ai Clinicii de Oncologie și Hematologie Pediatrică din Wrocław, spunând: «... este iubirea și prezența constantă a părinților voștri, este zâmbetul blând și tandru al medicilor, al asistentelor, al fizioterapeuților, care au grijă de voi și lucrează pentru a vă îmbunătăți sănătatea, astfel încât să nu vă pierdeți visele și speranțele.»
La finalul salutului, pontiful a adăugat: «Dragii mei, și eu vă numesc prieteni: voi sunteți prieteni! Și aș vrea să vă cer să mă ajutați să slujesc Biserica. Știți cum? Oferind, uneori, rugăciunile și suferințele voastre pentru intențiile Papei. Vă mulțumesc foarte mult pentru acest lucru!
Și apoi vă îndemn să vă rugați împreună cu mine pentru acei copii - sunt atât de mulți, din păcate! - care nu au posibilitatea de a fi tratați: sunt bolnavi, sau răniți, și nu există medicamente, nu există spital, nu există medici sau asistente. Să ne amintim de ei, să fim aproape de ei!»
