Papa Francisc s-a rugat pentru odihna veșnică a papei Benedict și a episcopilor răposați

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
3 noiembrie 2023 – Vatican News. ”Să ne rugăm pentru scumpii noștri frați răposați. Inima lor a fost pastorală, plină de compasiune și smerită, pentru că sensul vieții lor a fost Domnul. În El să-și găsească odihna veșnică. Să se bucure împreună cu Maria, pe care Domnul a înălțat-o privind la smerenia ei”: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii celebrată vineri, 3 noiembrie a.c., la Altarul Catedrei din bazilica Sfântul Petru pentru odihna veșnică a regretatului papă Benedict al XVI-lea, a cardinalilor și a episcopilor care au trecut la Domnul în ultimul an.

Vorbind la omilie despre pagina Evangheliei cu învierea fiului unic al văduvei din Naim, papa a remarcat faptul că la vederea ei, Domnul a fost cuprins de o mare compasiune (cf. Lc 7,13). Isus vede și se lasă cuprins de compasiune.
Papa Francisc: ”Benedict al XVI-lea, pe care astăzi îl amintim împreună cu cardinalii și episcopii răposați în decursul anului, în prima sa enciclică a scris că programul lui Isus este o inimă care vede (Deus caritas est, 31). De câte ori el ne-a amintit că credința nu este mai presus de toate o idee de înțeles sau o morală de asumat, ci o Persoană de întâlnit, Isus Cristos: inima sa bate tare pentru noi, inima sa se înduioșează în fața suferințelor noastre”.

Compasiunea lui Isus, a reluat papa Francisc, are o trăsătură: este concretă. Evanghelia ne spune că El s-a apropiat și a atins sicriul (cf. Lc 7,14). Gestul său era nu doar ”inutil”, dar reprezenta în mentalitatea timpului și un gest de impuritate rituală. Isus nu ține cont de acestea, iar compasiunea sa șterge distanțele și îl determină să se apropie.
Papa Francisc: ”Cristos nu ține predici despre moarte, dar îi spune acelei mame un singur lucru: Nu plânge! (v. 13). De ce? A plânge este, oare, greșit? Nu. Isus însuși plânge în Evanghelii. Dar îi spune acelei mame să nu plângă pentru că împreună cu Domnul lacrimile nu durează pentru totdeauna, au un sfârșit. El este Dumnezeul care, după cum prorocește Scriptura, va elimina moartea și va șterge lacrimile de pe orice față (cf. Is 25,8; Ap 21,4). El și-a însușit lacrimile noastre ca să le îndepărteze de la noi”.

”Compasiunea Domnului”, a spus Sfântul Părinte, ”ajunge să-l reînsuflețească pe acel tânăr fiu. Isus face aceasta, spre deosebire de alte minuni, fără să ceară mamei să aibă credință. De ce o minune atât de neobișnuită și atât de rară? Pentru că aici”, a subliniat papa, ”sunt implicați orfanul și văduva, pe care Biblia le arată, împreună cu străinul, drept cei mai singuri și abandonați, care nu pot să-și pună încrederea în nimeni altul decât în Dumnezeu”.

Privind la aceste persoane noi, a spus papa Francisc, putem învăța o realitate importantă: smerenia, umilința. ”Orfanul și văduva, într-adevăr, sunt smeriți prin definiție, sunt cei care, punându-și orice speranță în Domnul și nu în ei înșiși, au mutat centrul vieții lor în Dumnezeu: nu se bizuiesc pe puterile proprii, ci pe ale Lui, care are grijă de ei”. Este motivul pentru care Isus spune că ”cine se umilește va fi înălțat” (Lc 14,11).
Papa Francisc: ”Îmi place să amintesc cuvintele inițiale ale papei Benedict: un umil lucrător în via Domnului. Da, creștinul, mai ales papa, cardinalii, episcopii, sunt chemați să fie umili lucrători: să slujească, nu să fie slujiți; să se gândească, mai înainte de roadele proprii, la roadele viei Domnului. Cât de frumos este să renunți la tine însuți pentru Biserica lui Isus!”.