Papa, ”Micilor Surori ale lui Isus”: Semănați în lume mici perle de bunătate și blândețe
Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
2 octombrie 2023 – Vatican News. Căutarea lui Dumnezeu, mărturisirea Evangheliei și iubirea pentru o viață retrasă au fost în centrul discursului pe care papa Francisc l-a adresat luni, 2 octombrie a.c., participantelor la capitolul general al congregației ”Micile Surori ale lui Isus”.
Sfântul Părinte a adresat o urare specială maicii Eugeniya-Kubwimana a lui Isus și maicii Dolors Francesca a lui Isus, noua, respectiv, precedenta superioară generală a congregației, care a ajuns la al XII-lea capitol general de la înființare și care are la origini experiența carismatică a Sfântului Carol de Foucauld, reluată la aproximativ 20 de ani după moartea sa de Magdeleine Hutin și Anne Cadoret. Papa a remarcat că această ”experiență forte” cunoaște trei linii călăuzitoare: căutarea lui Dumnezeu, mărturisirea Evangheliei și iubirea pentru o viață retrasă.
Cele trei trăsături au fost prezentate pe larg în discursul Sfântului Părinte, contextualizându-le în relatarea evanghelică a întâlnirii lui Isus cu samariteana (cf. In 4,5-42) și în atmosfera deciziilor luate la capitolul general al acestei congregații, mai ales într-un timp în care multe ordine călugărești se confruntă cu ”probleme serioase”, precum lipsa vocațiilor, închiderea unor așezăminte și creșterea vârstei medii a călugărițelor.
Căutarea lui Dumnezeu
Cea mai importantă se dovedește, în acest context, căutarea lui Dumnezeu, iar dumnezeiescul Învățător așteaptă la fântâna Cuvântului său pentru a dărui apa vie care potolește setea profundă a dorințelor noastre. ”E frumos a cultiva ascultarea sa”, a remarcat papa Francisc, ”stând la picioarele sale în adorație, după cum făcea Frère Charles, care nu cunoștea nimic mai plăcut decât ceasurile petrecute în fața Tabernacolului, spunând că «unul cu cât bea mai mult această dulceață cu atât mai mult îi este sete» (Gânduri și maxime)”. ”În lumina Cuvântului său, veți putea să discerneți dorințele lui Isus pentru a porni din nou către satele și orașele în care veți fi trimise, mai libere și ușoare, goale de voi înșivă și pline de El”.
Mărturisirea Evangheliei
A doua linie călăuzitoare, mărturisirea Evangheliei, are ca scop acela de ”a o dărui celorlalți prin cuvinte, faptele de caritate și prezența fraternă, o prezență fraternă rugătoare și adoratoare în micile voastre comunități internaționale. Sfântul Carol de Foucauld spunea că «toată ființa noastră trebuie să exprime cu glas tare Evanghelia de pe acoperișuri, să strige Evanghelia... toată persoana noastră trebuie să-L transpire pe Isus... toată viața noastră trebuie să strige că noi îi aparținem lui Isus, să prezinte imaginea vieții evanghelice» (Meditații la Sfintele Evanghelii)”. Iar în alte scrieri ale sale citim: «Gândiți-vă mult la ceilalți, rugați-vă mult pentru ceilalți. A se dedica mântuirii aproapelui cu mijloacele pe care le aveți la îndemână – rugăciunea, bunătatea, exemplul – este cel mai bun mijloc de a-i dovedi Mirelui divin că îl iubiți», adăugând că «nu e suficient să dai celui care cere, e necesar să dai celui care are nevoie» (Scrieri spirituale). O formă de apropiere, așadar, care devine cu atât mai prețioasă într-o societate care – a remarcat papa – în pofida abundenței de mijloace, în loc să ducă la multiplicarea faptele de bine, face ca inimile să se împietrească și să se închidă. ”Proximitatea voastră delicată”, a îndemnat papa Francisc, ”să fie o blândă provocare în fața indiferenței, căci astăzi suntem într-o cultură a indiferenței, să fie o mărturie de fraternitate, un strigăt suav care amintește lumii, după cum scria Fratele universal, că «toți, cel mai sărac, cel mai respingător, un nou-născut, un bătrân ramolit, ființa umană mai puțin inteligentă, cel mai josnic, un idiot, un nebun, un păcătos, cel mai mare păcătos... este un fiu al lui Dumnezeu, un fiu al Celui preaînalt» (Opere spirituale).
O viață retrasă
Iubirea pentru o viață retrasă reprezintă a treia trăsătură călăuzitoare, fiind ”calea Întrupării, calea Nazaretului, calea indicată de Dumnezeu prin despuierea sa, făcându-se mic pentru a împărtăși viața celor mici”. Este calea arătată de Sfântul Carol de Foucauld care spune că vrea ”să treacă drept un necunoscut pe pământ ca un călător în noapte, în sărăcie, în muncă, în smerenie, cu blândețe..., imitându-L în toate pe Isus în viața sa de la Nazaret și, când vine ceasul, în Via Crucis și în moartea sa” (Opere spirituale). Drept care, a reluat papa Francisc, ”calea ascunderii este calea lui Dumnezeu. Voi nu sunteți călugărițe ca să faceți publicitate. Cu cât sunteți mai ascunse, cu atât sunteți mai dumnezeiești. Continuați să o cultivați: este o profeție puternică pentru timpul nostru, poluat de dorința de a apărea și de aparențe”, aparențe care ne fac să trăim într-o ”cultură a machiajului”, pentru ”a apărea mai bine decât suntem”.
La finalul discursului, papa a încurajat călugărițele să înfrunte ”momentele grele și problemele serioase” căutând inspirație în viața și scrierile Sfântului Carol de Foucauld. ”Voi sunteți pentru Dumnezeu”, a încheiat papa Francisc, ”instrumente prețioase pentru a semăna în lume mici perle de blândețe evanghelică”, iar Domnul va continua să facă aceasta „în măsura în care veți rămâne simple și generoase, îndrăgostite de Cristos și de cei săraci”.