Papa: Dorothy Day, frumusețea credinței și aflarea lui Dumnezeu prin săraci

Vatican News - 22 august 2023. Dorothy Day (1897-1980), inițiatoarea mișcării Catholic Worker, a fost o jurnalistă, scriitoare, pacifistă și activistă americană, cunoscută pentru angajamentul său în favoarea celor săraci, împotriva armelor și pentru dreptate socială.

Scrie papa Francisc în prefața cărții: "Viața lui Dorothy Day, așa cum ne-o povestește în aceste pagini, este una dintre posibilele confirmări a ceea ce Papa Benedict al XVI-lea a susținut deja cu vigoare și pe care eu însumi l-am amintit în mai multe rânduri: 'Biserica crește prin atracție, nu prin prozelitism'. Felul în care Dorothy Day istorisește despre venirea sa la credința creștină atestă faptul că nu eforturile sau stratagemele umane sunt cele care îi apropie pe oameni de Dumnezeu, ci mai degrabă harul care curge din caritate, frumusețea care izvorăște din mărturie, iubirea care devine fapte concrete.

Întreaga poveste a lui Dorothy Day, această femeie americană care și-a pus întreaga viață în slujba justiției sociale și a drepturilor omului, în special a celor săraci, a muncitorilor exploatați și a celor marginalizați de societate, declarată slujitoare a lui Dumnezeu în anul 2000, este o atestare a ceea ce sfântul apostol Iacob afirma deja în scrisoarea sa: "Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele" (2,18)."

"Aș dori" - continuă pontiful - "să evidențiez trei elemente care reies din paginile autobiografice ale lui Dorothy Day ca lecții valoroase pentru toți în zilele noastre: neliniștea, Biserica și slujirea.

Dorothy este o femeie neliniștită: atunci când trăiește călătoria ei de adeziune la creștinism este tânără, nu are nici măcar treizeci de ani, a abandonat de mult practica religioasă, care i se părea, așa cum subliniază fratele ei căruia îi dedică această carte, ceva "morbid". În schimb, crescând în propria ei căutare spirituală, ajunge să considere credința și pe Dumnezeu nu ca pe un "tampon", ca să folosim o definiție celebră a teologului luteran Dietrich Bonhoeffer, ci ca ceea ce ar trebui să fie cu adevărat, adică plinătatea vieții și scopul propriei sale căutări a fericirii. Dorothy Day scrie: 'De cele mai multe ori, sclipirile lui Dumnezeu veneau atunci când eram singură. Detractorii mei nu pot spune că teama de singurătate și de durere a fost cea care m-a făcut să mă întorc la El. A fost în acești câțiva ani în care am fost singură și bucuroasă că L-am găsit. În cele din urmă L-am găsit prin bucurie și mulțumire, nu prin durere'. "

"Aici" - continuă pontiful în prefața cărții - "Dorothy Day ne învață că Dumnezeu nu este un simplu instrument de mângâiere sau de înstrăinare a omului în amărăciunea zilelor sale, ci mai degrabă ne umple din belșug dorința de bucurie și de împlinire. Domnul tânjește după inimi neliniștite, nu după suflete burgheze care se mulțumesc cu ceea ce există. Iar Dumnezeu nu ia nimic de la bărbatul și femeia din toate timpurile, ci doar dăruiește de o sută de ori! Isus nu a venit să proclame că bunătatea lui Dumnezeu este un substitut al firii umane, ne-a dăruit în schimb focul iubirii divine care aduce la împlinire tot ceea ce este frumos, adevărat și drept care sălășluiește în inima fiecărui om. Citirea acestor pagini ale lui Dorothy Day și urmărirea itinerarului ei religios devine o aventură care face bine inimii și care ne poate învăța atât de multe pentru a păstra viu în noi un chip adevărat al lui Dumnezeu."

"Dorothy Day" - continuă papa Francisc - "a rezervat, în al doilea rând, cuvinte frumoase Bisericii Catolice, care pentru ea, venind și aparținând lumii angajamentului social și sindical, părea adesea de partea celor bogați și a proprietarilor de pământ, nu de puține ori insensibilă la cerințele acelei adevărate justiții sociale și egalități concrete în care - ne amintește chiar Day - sunt bogate atâtea pagini ale Vechiului Testament. Pe măsură ce aderența ei la adevărurile de credință a crescut, la fel a crescut și considerația ei despre natura divină a Bisericii Catolice. Nu cu o privire de fideism necritic, aproape o apărare din oficiu a propriei sale noi "case" spirituale, ci cu o atitudine onestă și luminată, care a știut să discearnă în însăși viața Bisericii un element de legătură ireductibilă cu misterul, dincolo de căderile numeroase și repetate ale membrilor săi.

Dorothy Day observă: 'Chiar atacurile îndreptate împotriva Bisericii mi-au dovedit divinitatea ei. Numai o instituție divină ar fi putut supraviețui trădării lui Iuda, negării lui Petru, păcatelor celor mulți care i-au mărturisit credința, care ar fi trebuit să aibă grijă de săracii ei'. Și, într-un alt pasaj al textului, afirmă: 'Am crezut întotdeauna că slăbiciunile umane, păcatele și ignoranța celor aflați în poziții înalte de-a lungul istoriei nu au făcut decât să dovedească faptul că Biserica trebuie să fie divină pentru a rezista de-a lungul timpului. Nu aș fi învinovățit Biserica pentru ceea ce am crezut că au fost erorile ecleziasticilor'.

Ce minunat să auzi astfel de cuvinte de la o mare mărturisitoare a credinței, carității și speranței în secolul XX, secolul în care Biserica a fost obiectul criticilor, aversiunii și abandonului! O femeie liberă, Dorothy Day, capabilă să nu ascundă ceea ce nu se teme să numească erorile ecleziasticii!, dar care recunoaște că Biserica are de-a face direct cu Dumnezeu, pentru că este a Lui, nu a noastră, El a vrut-o, nu noi, este instrumentul Lui, nu ceva ce putem folosi noi. Aceasta este vocația și identitatea Bisericii: o realitate divină, nu una umană, care ne conduce la Dumnezeu și prin care Dumnezeu poate ajunge la noi. (...)"

Am citat din prefața scrisă de papa Francisc la cartea L-am găsit pe Dumnezeu prin săracii Săi. De la ateism la credință: călătoria mea interioară, a jurnalistei americane Dorothy Day (1897-1980).

© 2023 – Dicastero per la Comunicazione – Libreria Editrice Vaticana