”Puterea rugăciunii”. Când papa cere să ne rugăm pentru el: editorial de Andrea Tornielli

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
3 aprilie 2023 – Vatican News. ”Vă mulțumesc pentru participarea voastră, dar și pentru rugăciunile voastre, pe care le-ați intensificat în zilele trecute. Vă mulțumesc cu adevărat!”, a spus papa Francisc la finalul Sfintei Liturghii din Duminica Floriilor, prezidată în 2 aprilie a.c., pe esplanada bazilicii San Pietro, cu participarea a peste 60 de mii de romani și pelerini de pe toate continentele. Nu este, desigur, o noutate faptul că papa Francisc a mulțumit pentru rugăciunile care au fost înălțate pentru sănătatea sa în timpul recentei spitalizări, după cum nu este o noutate faptul că, aproape la fiecare discurs, cateheză sau întâlnire, își încheie mesajul cu o rugăminte: ”Nu uitați, vă rog, să vă rugați pentru mine”. Asupra acestei stăruințe îndreaptă atenția directorul nostru editorial Andrea Tornielli într-un editorial publicat luni, 3 aprilie a.c., la câteva zile după externarea papei Francisc, perioadă în care rugăciunile credincioșilor au însoțit cu o intensitate deosebită parcursul de refacere a sănătății sale.

Puterea rugăciunii
de Andrea Tornielli

Una din trăsăturile lui Jorge Mario Bergoglio a fost întotdeauna că cere interlocutorilor săi să se roage pentru el. Cu mult timp înainte de a deveni episcop al Romei, el nu încheia o conversație sau o scrisoare fără fraza pe care, în ultimul deceniu, lumea întreagă s-a învățat să o cunoască: ”Vă rog, nu uitați să vă rugați pentru mine”. Pentru iezuitul argentinian, care astăzi este Succesorul lui Petru, acele cuvinte nu au fost niciodată de circumstanță și, chiar dacă au fost repetate de mii de ori, nu au devenit niciodată o obișnuință.

La puțin timp după alegerea papei Francisc, jurnalistul argentinian Jorge Rouillón a scris un articol în care povestește ce i s-a întâmplat cu câțiva ani mai devreme, pe când Bergoglio era arhiepiscop de Buenos Aires. ”Într-o zi, i-am cerut cardinalului dacă poate să se roage pentru mine. Așteptam în acele zile rezultatul unor analize medicale la prostrată și exista suspiciunea că ar putea să fie ceva malign. Rezultatul a fost, apoi, favorabil pentru mine și am uitat cu totul de această chestiune. Două sau trei luni mai târziu m-am întâlnit din nou cu arhiepiscopul de Buenos Aires. Cum m-a văzut, m-a și întrebat: Trebuie să continui rugăciunea? Mi-a trebuit ceva timp ca să înțeleg la ce se referea... El a continuat să amintească în rugăciunea sa personală ceea ce pentru mine trecuse de acum în planul secund”.

Rugăciunea pentru cel care cere să fie însoțit și ocrotit este o modalitate de a fi apropiați și prezenți pentru celălalt în momentul în care are nevoie și corespunde celor pe care Isus însuși le-a învățat și le-a mărturisit în Evanghelie. Era ziua de 13 octombrie 2013 când Francisc a vorbit de ”curajul rugăciunii” la omilia Sfintei Liturghii din Casa Sfânta Marta: ”Cum ne rugăm noi? Ne rugăm așa, din obișnuință, cu devoțiune, dar cuminți, sau ne dispunem cu curaj înaintea Domnului ca să-i cerem harul său, ca să-i cerem cele pentru care ne rugăm? Curajul rugăciunii: rugăciunea care nu este curajoasă nu este o adevărată rugăciune. Curajul de a avea încrederea că Domnul ne ascultă, curajul de a bate la ușă... Domnul o spune: Oricine cere primește și orice caută găsește, iar celui care bate i se va deschide. Dar e nevoie să cerem, să căutăm și să batem la ușă”.

Câte cereri de rugăciune și câte rugăminți au ajuns de pretutindeni la Succesorul lui Petru în acești ani și au fost amintite în rugăciunea sa personală, după cum s-a întâmplat cu rugămintea prietenului jurnalist argentinian! Există, însă, un alt torent, invizibil și puternic, reprezentat de rugăciunile a milioane de credincioși din lumea întreagă. Femei, bărbați, copii, bătrâni și familii, oameni simpli care, auzindu-l pe papa că cere rugăciuni la finalul oricărui Angelus și discurs, al oricărei audiențe și întâlniri, au luat în serios cererea sa și continuă să se roage zi de zi pentru el și pentru intențiile sale. Cadoul cel mai frumos pentru episcopul Romei, căruia îi place atât de mult să fie preot și care nu se cruță pe sine – după cum am văzut și în timpul recentei sale spitalizări la Policlinica ”Gemelli” – este acela de a fi susținut de marile rugăciuni ale celor mici. Poporul lui Dumnezeu care nu uită să se roage pentru Francisc s-a bucurat duminică (2 aprilie a.c. – n.r.) să-l vadă din nou în Piața San Pietro.