Papa Francisc și zece ani de elan misionar pe căile milostivirii

Isabella Piro – Cetatea Vaticanului
12 martie 2023 – Vatican News. ”Timpul este superior spațiului”. Această afirmație a papei Francisc, din prima sa exortație apostolică ”Evangelii gaudium”, cuprinde de o manieră pregnantă cei zece ani care au trecut până acum de la începutul pontificatului său. Pentru Jorge Mario Bergoglio - primul papă iezuit, primul din America Latină și primul care și-a ales numele Francisc, dar și primul ales, în era modernă, după renunțarea predecesorului său – ”spațiul cristalizează procesele, pe când timpul proiectează către viitor și conduce la a merge cu speranță”. Această concepție a timpului devine, prin urmare, o cheie de lectură a actualului pontificat care se deapănă cu două modalități: una progresivă și una circulară. Prima permite ”lansarea de procese”, a doua este dimensiunea întâlnirii și a fraternității.

În dimensiunea progresivă se află, în primul rând, constituția apostolică ”Praedicate evangelium”. Promulgată în 2022, aceasta conferă o structură mai misionară Curiei romane. Printre noutățile introduse, iese în evidență înființarea unui Departament pentru serviciul carității și noul Departament pentru evanghelizare, pus sub conducerea directă a pontifului. Documentul își propune, de asemenea, implicarea credincioșilor laici și laice în Curia romană și finalizează numeroase reforme lansate într-un deceniu de papa Francisc în domeniul economic și financiar, prin înființarea unui Secretariat pentru economie în 2015.

Procesele lansate de Bergoglio se referă și la ecumenism, dialogul interreligios și sinodalitatea. În 2015 este înființată Ziua mondială de rugăciune pentru îngrijirea Creației, care se marchează anual pe 1 septembrie împreună cu Biserica ortodoxă pentru a îndemna creștinii la o ”convertire ecologică”. Același îndemn este preluat în  2015 în ”Laudato si”, a doua enciclică a pontificatului, după ”Lumen fidei”, pe care o semnează alături de predecesorul său Benedict XVI. Axul dominant al documentului este îndemnul la o ”schimbare a rutei” pentru ca omul să-și asume responsabilitatea unei angajări pentru ”îngrijirea Casei noastre comune”, angajare ce cuprinde și eradicarea mizeriei, atenția față de cei săraci și accesul echitabil, pentru toți, la resursele planetei.

În 12 februarie 2016, în schimb, papa Francisc se întâlnește în Cuba cu patriarhul Moscovei și al tuturor Rusiilor, Kirill, alături de care semnează o declarație comună pentru a pune în practică ”ecumenismul carității”, angajarea comună a creștinilor pentru a edifica o umanitate mai fraternă. O angajare de o tragică actualitate după ce, în 16 martie 2022, în plină desfășurare a războiului din Ucraina, Francisc și Kirill au un colocviu telematic în care reiterează efortul comun pentru ”încetarea focului” mizând pe „procesul de negocieri”. De neuitat, apoi, pelerinajul ecumenic de pace în Sudanul de Sud, efectuat chiar luna trecută de papa alături de arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby, și de moderatorul adunării generale a Bisericii Scoției, Iain Greenshields. Cât privește dialogul interreligios, o piatră de hotar o reprezintă documentul despre Fraternitatea umană pentru pacea mondială și coexistența comună, semnat pe 4 februarie 2019 de papa și marele imam de Al-Azhar, Ahmed Al-Tayeb, la Abu Dhabi. Documentul constituie o etapă fundamentală pentru raporturile dintre creștinism și islam pentru că încurajează dialogul interreligios și condamnă fără echivoc terorismul și violența. Pe versantul sinodalității, Francisc efectuează o schimbare importantă: următoarea adunare generală ordinară, a XVI-a - programată în Cetatea Vaticanului în două momente, în 2023 și 2024, pe tema Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune – va fi etapa finală a unui parcurs de trei ani marcat de ascultare, discernământ, consultare și împărțit în trei faze: diecezană, continentală și universală.

În scurgerea progresivă a timpului la Francisc se încadrează și combaterea abuzurilor, care a culminat cu summit-ul despre ocrotirea minorilor, desfășurat în Cetatea Vaticanului în februarie 2019. Este semnul clar al voinței Bisericii de a acționa cu adevăr și transparență, după cum se afirmă, mai târziu, în documentul motu proprio ”Vos estis lux mundi”, unde se stabilesc noi proceduri pentru semnalarea molestărilor și violențelor și a da asigurări că episcopii și superiorii organizațiilor religioase vor da cont de activitatea lor.

A doua dimensiune, care poate fi considerată ”circulară” a timpului papei Bergoglio, se învârte în jurul atenției față de periferii, atât geografice cât și existențiale. De aici, afirmă Francisc, realitatea se vede mai bine decât din centru și de aici ne putem întoarce îmbogățiți pe planul gândirii și al inimii. Emblema acestui fapt sunt cele 40 de călătorii apostolice internațional, care au aproape toate obiective de periferie, precum și cele 36 de vizite pastorale efectuate în Italia, împărțite în momente private și călătorii publice. Prima a fost efectuatè pe 8 iulie 2013 și a avut ca destinație Insula Lampedusa, inima zbuciumată a fenomenului migrator din Marea Mediterană. Relevantă este, de asemenea, vizita din aprilie 2016 făcută în tabăra de refugiați de pe Insula Lesbos, în Grecia, la finalul căreia papa Francisc a primit în suita zborului papal 12 refugiați sirieni pentru a primi asistență la Roma. Tema migrațiilor – care trebuie declinată cu ajutorul verbelor a primi, a ocroti, a promova și a integra – este o altă trăsătură a ”timpului circular” al actualului pontificat, care cuprinde lupta constantă împotriva ”culturii rebutului” și a ”globalizării indiferenței”.

Din ”timpul circular” la Bergoglio face parte, de asemenea, angajarea neîntreruptă pentru pace. O admirabilă concretizare a acesteia este enciclica ”Fratelli tutti”, din 4 octombrie 2020, care cheamă la fraternitate și prietenie socială, spunând un NU răspicat în fața războiului. Doi ani mai târziu, când se declanșează conflictul din Ucraina, exortația cuprinsă în acest document pentru o ”pace reală și durabilă”, care să pornească de la ”o etică globală de solidaritate”, se dovedește a fi profetică, într-o lume care trăiește din ce în ce mai mult într-un ”al treilea război mondial în bucăți”. Alte exemple pentru ”diplomația păcii” promovată de papa Francisc sunt ”Invocația pentru pace în Țara Sfântă”, din 8 iunie 2014 în Grădinile Vaticanului împreună cu președinții Israelului, Shimon Peres, și Palestinei, Mahmoud Abbas, precum și stabilirea de relații diplomatice între State Unite ale Americii și Cuba, din 17 decembrie în același an. Un eveniment istoric pentru care Francisc se dedică luni la rând, trimițând mesaje șefilor de stat ai celor două țări, Barack Obama și Raul Castro, pentru a-i îndemna să ”lanseze o nouă fază” a relațiilor bilaterale. Aceeași linie se poate vedea și în acordul provizoriu dintre Sfântul Scaun și R. P. China privind numirea episcopilor, încheiat în 2018, reînnoit în 2020 și prorogat pentru alți doi ani în 2022. În ultimul an, apoi, marcat de conflictul din Ucraina, papa se angajează în prima persoană pentru pace: pe 25 februarie 2022 merge în vizită la ambasadorul Federației Ruse pe lângă Sfântul Scaun, Alexander Avdeev, și cu diferite ocazii vorbește la telefon cu președintele ucrainean Volodymyr Zelensky. Numeroase și frecvente, de asemenea, apelurile sale de a reduce armele la tăcere.

Dar și evanghelizarea – mai mult, pasiunea pentru evanghelizare, după cum spune tema seriei de cateheze prezentată actualmente la audiența generală – face parte din dimensiunea temporală ”circulară” a papei Francisc. Explicitată în 2013, cu ”Evangelii gaudium”, aceasta trebuie să fie caracterizată de bucurie, de ”frumusețea iubirii mântuitoare a lui Dumnezeu”, într-o Biserică ”în ieșire”, aproape de credincioși și gata pentru ”revoluția blândeții”.

Puternică, de asemenea, este și legătura lui Francisc cu predecesorii săi, marcată de canonizarea lui Ioan al XXIII-lea și Ioan Paul al II-lea din 27 aprilie 2014. Alături de ei se află Paul al VI-lea, canonizat în 14 octombrie 2018, și Ioan Paul I, beatificat în 4 septembrie 2022, despre care papa amintește zâmbetul său, simbol al ”unei Biserici cu chipul senin”. Un loc special, cu toate acestea, îi revine pontifului emerit Benedict al XVI-lea, care a murit pe 31 decembrie 2022. În zece ani, papa nu și-a ascuns niciodată imensul respect pe care îl simte față de Joseph Ratzinger, iar în mai multe ocazii aduce laude fineței sale teologice, amabilității și devotamentului. Pe 5 ianuarie a.c., Francisc i-a celebrat funeraliile în Piața Sfântul Petru, fiind primul pontif din epoca modernă care a celebrat funeraliile unui predecesor.

Acum, așadar, papa Francisc începe al XI-lea an al pontificatului. Face aceasta fiind însoțit de speranță. Cine speră nu va fi dezamăgit niciodată, spune deseori papa, pentru că speranța are chipul Domnului care a înviat.

#TENYEARSPOPEFRANCISVIDEO

(traducere și adaptare: pr. Adrian Dancă)