Papa: În ce mod ne trăim vocația baptismală de a fi apostoli într-o Biserică apostolică?

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș

Vatican News – 15 martie 2023. Pornind de la cuvântul "apostol" care ne duce cu gândul la grupul celor Doisprezece discipoli aleși de Isus, Sfântul Părinte a amintit că,  uneori îi numim "apostoli" pe unii sfinți sau, în mod mai general, pe episcopi (...). Dar – a precizat –  "suntem oare conștienți că a fi apostol privește pe fiecare creștin? De fapt, adică suntem chemați să fim apostoli într-o Biserică pe care o mărturisim în Crez ca fiind apostolică.

Evidențiind că a fi apostol înseamnă să fii trimis în misiune,  exemplar și fundamental în acest sens fiind evenimentul prin care Cristos cel înviat îi trimite pe apostolii săi în lume, transmițându-le puterea pe care el însuși a primit-o de la Tatăl și pe Duhul său, pontiful a amintit cuvintele lui Isus din Evanghelia după sfântul Ioan (capitolul 20, versetele 21-22): "Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi"

Papa Francisc s-a oprit asupra unui alt aspect fundamental pentru a fi apostol: vocația, adică chemarea. "Așa a fost încă de la început, când Domnul Isus 'a chemat la Sine pe cei pe care i-a dorit și ei au venit la El' (Mc 3,13). El i-a constituit ca grup, dându-le titlul de 'apostoli', pentru ca ei să rămână cu El și să fie trimiși în misiune (cf. Mc 3,14; Mt 10,1-42). 

Amintind că sfântul Paul se prezintă în scrisorile sale astfel: "Paul chemat să fie apostol al lui Cristos Isus prin voința lui Dumnezeu" (1Cor 1,1) și, din nou, "Paul, slujitor al lui Cristos, apostol prin vocație, ales pentru a vesti evanghelia lui Dumnezeu" (Rom 1,1), pontiful subliniază că apostolul Paul insistă asupra faptului că el este "apostol nu din partea oamenilor, nici prin mijlocirea vreunui om, ci prin Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl, care l-a înviat din morți" (Gal 1,1);

"Experiența celor Doisprezece apostoli și mărturia lui Paul ne provoacă și pe noi astăzi. Ele ne îndeamnă să ne verificăm atitudinile, opțiunile, deciziile, pe baza acestor puncte fixe: totul depinde de o chemare gratuită din partea lui Dumnezeu; Dumnezeu ne alege și pe noi pentru slujiri care uneori par să depășească capacitățile noastre sau nu corespund așteptărilor noastre; la chemarea primită ca un dar gratuit trebuie să se răspundă în mod gratuit. "

Papa Francisc s-a referit, de asemenea, la Conciliul Vatican al II-lea care spune: "Vocația creștină [...] este, prin natura sa, și o vocație la apostolat" (Decr. Apostolicam actuositatem [AA], 2). Este o chemare care este comună, "după cum comună este demnitatea membrilor prin regenerarea lor în Cristos, comun este harul adopției filiale, comună este vocația la desăvârșire; nu există decât o singură mântuire, o singură speranță și o singură caritate fără diviziune" (LG, 32). 

"Este o chemare" – a continuat - "care îi privește atât pe cei care au primit sacramentul ordinului sacru, persoanele consacrate, cât și pe fiecare credincios laic, bărbat sau femeie (...). Și este o chemare care îi împuternicește să își îndeplinească în mod activ și creativ sarcina apostolică, în cadrul unei Biserici în care 'există diversitate de slujire, dar unitate de misiune. Apostolii și succesorii lor au primit de la Cristos slujba de a învăța, de a conduce și de a sfinți în numele său și prin autoritatea sa. Dar și laicii (...), fiind părtași la slujba preoțească, profetică și împărătească a lui Cristos, în cadrul misiunii întregului popor al lui Dumnezeu, au propria lor sarcină în Biserică și în lume' (AA, 2).

În acest cadru, cu referire la modul în care Conciliul Vatican al II-lea înțelege colaborarea laicilor cu ierarhia, pontiful a explicat că, în cadrul unității misiunii, diversitatea carismelor și a slujirilor "nu trebuie să dea naștere, în cadrul corpului eclezial, la categorii privilegiate" (...). Și acest lucru este foarte important pentru că, deși "unii, prin voința lui Cristos însuși, sunt chemați la un rol mai important, ca învățători, dispensatori ai misterelor și păstori pentru alții, totuși există o adevărată egalitate între toți în ceea ce privește demnitatea și acțiunea comună a tuturor credincioșilor în edificarea trupului lui Cristos" (LG, 32).

Pusă în acest fel – a continuat pontiful – "chestiunea egalității în demnitate ne cere să regândim multe aspecte ale relațiilor noastre, care sunt decisive pentru evanghelizare. De exemplu, suntem conștienți că, prin cuvintele noastre, putem aduce atingere demnității oamenilor, ruinând astfel relațiile în cadrul Bisericii? În timp ce încercăm să dialogăm cu lumea, știm oare să dialogăm și între noi, în calitate credincioși? (...) Știm să ascultăm pentru a înțelege rațiunile celuilalt sau ne impunem, poate chiar cu vorbe de pluș? "

La finalul catehezei, Sfântul Părinte ne-a îndemnat să nu ne fie teamă să ne punem aceste întrebări care ne pot ajuta să verificăm modul în care ne trăim vocația baptismală, modul nostru de a fi apostoli într-o Biserică apostolică.

În cadrul saluturilor în diferite limbi, adresându-se pelerinilor de limbă italiană, pontiful și-a îndreptat gândul – ca de obicei – către tineri, bolnavi, vârstnici și către cuplurile de tineri căsătoriți. "Vă îndemn pe toți să continuați cu dăruire drumul  Postului Mare, încredințându-vă protecției constante a Preasfintei Fecioare Maria. Ei, Mângâietoarea celor necăjiți și Regina păcii, încredințăm și poporul chinuit al Ucrainei" – a spus pontiful.