Papa Francisc, alumnilor Colegiului Nord-American: Fiți semne ale Bisericii în ieșire

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
14 ianuarie 2023 – Vatican News. Sfântul Părinte a primit sâmbătă (14 ianuarie a.c.) în audiență comunitatea Colegiului Pontifical Nord-American din Roma. Salutând rectorul, preoții, diaconii, seminariștii și personalul Colegiului, papa a amintit vizita sa și Sfânta Liturghie în 2015 în capela Colegiului și a subliniat că timpul formării lor la Roma ”coincide cu parcursul sinodal pe care toată Biserica îl întreprinde actualmente, un drum care presupune ascultarea Duhului Sfânt și ascultarea reciprocă pentru a discerne cum să ajutăm membrii poporului sfânt al lui Dumnezeu să trăiască darul comuniunii și să devină discipoli misionari. Aceasta este, totodată, provocarea și îndatorirea la care sunteți chemați să răspundeți, în timp ce parcurgeți împreună calea care conduce la sfințirea preoțească și la slujirea pastorală”.

În acest sens, papa a împărtășit câteva reflecții despre trei elemente pe care a spus că le consideră esențiale pentru formarea sacerdotală: dialogul, comuniunea și misiunea. Toate acestea, a atras atenția Sfântul Părinte, pot fi văzute în pericopa Evangheliei de la Sfântul Ioan care vorbește despre Andrei și de un alt discipol al lui Ioan Botezătorul care l-au întâlnit pe Isus, rămân împreună cu El o bucată de vreme și apoi îi conduc pe alții, în special pe Simon Petru, ca să-l întâlnească pe Domnul (cf. In 1,35-42).

Vorbind despre dialog, papa a remarcat că ”atunci când Isus și-a dat seama că discipolii îl urmau, i-a întrebat ce anume caută. Când l-au întrebat unde locuiește, El i-a invitat spunând: Veniți și vedeți! (vv. 38-39). În decursul vieții voastre și, mai ales, în acest timp de formare în Seminar, Domnul intră într-un dialog personal cu voi întrebându-vă ce căutați și invitându-vă să veniți și să vedeți, să vorbiți cu El deschizându-vă inima și să vă dăruiți Lui cu încredere în credință și în iubire. Este vorba de a cultiva o relație cotidiană cu Isus, alimentată mai ales de rugăciune, de meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, de ajutorul însoțirii spirituale și de ascultarea tăcută în fața tabernacolului. Nu uitați niciodată de acesta din urmă, de ascultarea tăcută în fața tabernacolului. În aceste momente de relație familiară cu Domnul putem să ascultăm mai bine vocea sa și să descoperim cum să-i slujim Lui și poporului său cu generozitate și din toată inima”.

Al doilea element este comuniunea. Evanghelistul notează că discipolii, în ziua aceea, au rămas la Isus (v. 39). ”Rămânând cu Isus, discipolii au început să învețe – din cuvintele, gesturile și chiar din privirea lui – ceea ce contează cu adevărat pentru El și ceea ce Tatăl l-a trimis să vestească. În mod asemănător, drumul de formare preoțească cere o comuniunea constantă: mai întâi cu Dumnezeu, dar și cu cei care sunt uniți în trupul lui Cristos, Biserica. În timpul anilor voștri de la Roma, vă invit să țineți ochii deschiși fie asupra misterului unității Bisericii, manifestat în diversitatea legitimă dar trăit în unicitatea credinței, fie asupra mărturiei profetice a carității pe care Biserica, în special aici la Roma, o exprimă prin faptele sale concrete de împărtășire și de asistență a celor nevoiași. Sper ca aceste experiențe să vă ajute să dezvoltați acea iubire fraternă capabilă să vadă măreția sacră a aproapelui, să-l găsească în Dumnezeu pe orice om, să suporte neajunsurile vieții în comun”.

După dialog și comuniune, al treilea element esențial: misiunea. ”După ce a rămas la Isus, Andrei s-a dus să-l caute pe fratele său Simon și l-a adus la El (cf. In 1,40-41). Aici vedem că mărturia, care s-a născut din dialogul și comuniunea cu Cristos, devine misiune: discipolii, imediat cum au fost chemați, merg să-i atragă pe alții prin mărturia lor. Ori de câte ori Isus cheamă bărbați și femei, o face întotdeauna pentru a-i trimite, în special la cei mai vulnerabili și la cei care sunt la marginile societății, pe care nu doar suntem chemați să-i slujim, dar de la care putem învăța mult. Astăzi, persoanele au nevoie de noi ca să ascultăm întrebările lor, preocupările și visele lor, astfel încât să le putem însoți mai bine la Domnul, care reaprinde speranța și reînnoiește viața tuturor. Am încrederea că, în timp ce îndepliniți faptele de milostenie spirituală și trupească prin diferitele forme de apostolat educativ și caritativ în care sunteți angajați, veți fi întotdeauna semne ale unei Biserici care știe să iasă și să meargă în întâmpinare (cf. Evangelii gaudium, 20), împărtășind prezența, compasiunea și iubirea lui Isus cu frații și surorile noastre”.