Papa Francisc, Corpului Diplomatic: Simpla posesie de arme nucleare este imorală

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
9 ianuarie 2023 – Vatican News. Cu o amintire plină de gratitudine față de regretatul papă Benedict al XVI-lea, dar cu o privire plină de îngrijorare asupra umanității de astăzi, papa Francisc a primit luni, 9 ianuarie a.c., în Cetatea Vaticanului membrii Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun cu ocazia tradiționalului schimb de urări la începutul anului.

La începutul audienței comune, ambasadorul Ciprului, Georges Poulede, în calitate de decan al Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, a transmis papei Francisc tradiționalele urări pentru noul an, însoțite de cele mai sincere condoleanțe pentru recenta moarte a papei emerit Benedict al XVI-lea. ”Toți îl amintim cu stimă și afecțiune”, a spus ambasadorul, ”nu doar pentru devotamentul său față de Biserică și pentru cultura sa profundă, dar și pentru politețea și disponibilitatea sa față de noi, diplomaticii. De altfel, în cei opt ani de pontificat”, a mai spus ambasadorul cipriot, ”Benedict al XVI-lea a desfășurat o impunătoare activitate pastorală și de magisteriu și a vizitat, de asemenea, multe din țările noastre”.

La rândul său, papa Francisc și-a exprimat gratitudinea pentru urările primite, precum și pentru ”mesajele de condoleanțe transmise la moartea papei emerit Benedict al XVI-lea și pentru apropierea arătată în timpul funeraliilor”.

În același timp, pontiful a spus că prezența membrilor Corpului Diplomatic la această tradițională întâlnire de la începutul anului „își dorește să fie o invocație de pace într-o lume care vede cum cresc dezbinările și războaiele”. După recenta încheiere a timpului liturgic al Nașterii Domnului, Principele păcii (Is 9,5), papa a remarcat că prezența diplomaticilor ”afirmă valoarea păcii și a fraternității umane, pe care dialogul contribuie la edificarea ei. De altfel, îndatorirea diplomației este întocmai aceea de a aplana contrastele pentru a favoriza un climat de colaborare și încredere reciprocă pentru îndeplinirea necesităților comune. Se poate spune că ea este un exercițiu de umilință pentru că cere să sacrifici un pic din amorul propriu pentru a intra în raport cu celălalt, pentru a-i înțelege motivațiile și punctele de vedere, împotrivindu-se astfel orgoliului și mândriei omenești, cauză a oricărei voințe beligerante”.

În cea mai mare parte a discursului său, papa Francisc a vorbit despre a 60-a aniversare a enciclicei ”Pacem in terris” a Sfântului Ioan al XXIII-lea, în ochii căruia era încă viu pericolul unui război nuclear după criza din Cuba. ”Omenirea era la un pas de propria anihilare dacă nu s-ar fi reușit în a face să predomine dialogul, conștienți de efectele distrugătoare ale armelor atomice. Din păcate”, a reluat papa, ”amenințarea nucleară este evocată și astăzi, aruncând lumea în frică și angoasă. Nu pot decât să reiterez în acest cadru că posesia armelor atomice este imorală pentru că, după cum observa Ioan al XXIII-lea, dacă este greu a se convinge că pot exista persoane capabile să-și asume răspunderea distrugerilor și suferințelor pe care un război le-ar provoca, nu este exclus ca un fapt neprevăzut și incontrolabil să poată declanșa scânteia care ar pune în mișcare aparatul belic. Sub amenințarea armelor nucleare suntem cu toții întotdeauna perdanți, toți”.

”Astăzi este în curs de desfășurare al Treilea Război Mondial al unei lumi globalizate, unde conflictele interesează direct doar unele regiuni ale planetei, dar, substanțial, îi implică pe toți. Exemplul cel mai apropiat și cel mai recent este chiar războiul din Ucraina, cu dâra de moarte și distrugere a acestuia, cu atacurile asupra infrastructurilor civile care fac ca persoanele să-și piardă viața nu doar din cauza dispozitivelor și a violențelor, dar și a foamei și a frigului. În această privință, constituția conciliară Gaudium et Spes afirmă că orice act de război care țintește fără deosebire la distrugerea unor întregi orașe sau a unor vaste regiuni și a locuitorilor acestora este o crimă împotriva lui Dumnezeu și a umanității și trebuie condamnată cu fermitate și fără ezitare (nr. 80). Nu trebuie să uităm, apoi, că războiul lovește în mod particular persoanele mai vulnerabile – copiii, bătrânii, cei cu dizabilități – și sfâșie de o manieră de neșters familiile. Nu pot decât să reînnoiesc astăzi apelul meu la a face să înceteze imediat acest conflict fără sens, ale cărui efecte interesează întregi regiuni, chiar și din afara Europei, din cauza repercusiunilor pe care acesta le are în domeniul energetic și al producției alimentare, mai ales în Africa și Orientul Mijlociu”.

Papa a amintit, unul câte unul, conflictele care aduc moarte și lacrimi pe toate continentele, de la Siria și Locurile Sfinte, la Congo și regiunea Caucazului, dar și în Yemen, Etiopia, regiunea Africii de Vest, Myanmar și Peninsula Coreeană. ”Toate conflictele pun, oricum, în relief consecințele letale ale recursului continuu la producția de noi și tot mai sofisticate armamente, justificată uneori de faptul că dacă o pace este astăzi posibilă, aceasta nu poate să fie decât pacea fondată pe echilibrul forțelor. E necesar a dezrădăcina această mentalitate și a înainta pe calea unei dezarmări integrale, pentru că nicio pace nu este posibilă acolo unde se răspândesc instrumentele de moarte”.

”Într-un timp atât de conflictual”, a spus în continuare papa Francisc, pentru a țese din nou firele păcii e necesar a construi ”pacea în adevăr”, apărând demnitatea femeii și dreptul la viață încă din sânul matern, ”pacea în dreptate”, revenind la un sistem multilateral corespunzător provocărilor din timpul nostru, ”pacea în solidaritate”, în special după pandemia de Covid-19, și ”pacea în libertate”, fără a-l vedea pe aproapele ca dușman de combătut, ci frate de primit și îmbrățișat.

”Ar fi frumos”, a spus papa la finalul discursului adresat Corpului Diplomatic, ”dacă am putea să ne întâlnim o dată numai ca să-i mulțumim Domnului atotputernic pentru beneficiile pe care întotdeauna ni le acordă, fără a mai fi constrânși să enumerăm situațiile dramatice care afectează omenirea. După cum spunea Ioan al XXIII-lea, este permis să sperăm că oamenii, întâlnindu-se și negociind, vor putea să descopere mai bine legăturile care-i unesc, provenind din umanitatea lor comună, și să descopere că una dintre cele mai adânci exigențe ale umanității lor este faptul că între ei și între respectivele popoare domnește nu frica, ci iubirea, care dorește să se exprime în colaborarea loială, multiformă, aducătoare de multe bunuri. Cu aceste speranțe, vă reînnoiesc, vouă și țărilor pe care le reprezentați, cele mai calde urări pentru noul an”.

Potrivit unei note de presă, Sfântul Scaun a stabilit până acum relații diplomatice cu 183 de țări de pe toate continentele. Raporturile cu România au început în 1920 și, după întreruperea unilaterală a Bucureștiului din 1950, au fost restabilite în 1990.