Papa: Să mărturisim bucuria că viața este un dar și să facem din noi înșine un dar

Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș 

Vatican News – 29 ianuarie 2023. Astfel a spus papa Francisc în alocuțiunea care a însoțit rugăciunea antifonului marian “Îngerul Domnului”, de duminică, 29 ianuarie, din Piața San Pietro.

Pornind de la evanghelia liturgiei duminicii a patra din timpul de peste an, după sfântul Matei, capitolul 5, în care se relatează despre Isus care proclamă Fericirile, pontiful s-a oprit mai întâi asupra câtorva trăsături care-i caracterizează pe cei săraci în duh.

Papa Francisc a explicat că – cei săraci în duh – sunt atenți să nu risipească. Isus – a spus – ne arată importanța de a nu risipi, de exemplu, după înmulțirea pâinilor și a peștilor, când cere să fie adunate resturile rămase, ca să nu se piardă nimic (cf. Ioan 6,12). Faptul de a  nu risipi – a continuat – ne permite să apreciem valoarea noastră, a oamenilor și a lucrurilor. Din păcate, însă, acest principiu este adesea ignorat, în special în societățile mai bogate, unde domină cultura risipei și a aruncării.

Inspirându-se din trăsătura lipsei risipei, caracteristică a celor săraci în duh, pontiful a propus trei provocări împotriva mentalității irosirii.

Prima dintre provocări a fost formulată sub forma îndemnului de a nu risipi darul reprezentat de noi înșine. Fiecare dintre noi este un bun, indiferent de darurile pe care le avem – a spus, explicând că fiecare femeie, fiecare bărbat deține o bogăție reprezentată nu doar de talente, ci și de demnitate, fiind iubit de Dumnezeu, fiind valoros. Isus – a amintit pontiful – ne amintește că suntem binecuvântați nu pentru ceea ce avem, ci pentru ceea ce suntem.

Adevărata sărăcie – a continuat – este atunci când o persoană se aruncă pe sine, se irosește.

Îndemnul Sfântului Părinte este de a lupta, cu ajutorul lui Dumnezeu, împotriva tentației de a ne considera inadecvați, ca fiind greșiți, plângându-ne de milă.

A doua provocare evidențiată de pontif este de a nu risipi bunurile pe care le avem, spunând că – din câte  se pare – aproximativ o treime din producția totală de alimente din lume este irosită în fiecare an. Și asta în timp ce atât de mulți mor de foame – a evidențiat, adăugând că resursele creației nu pot fi folosite în acest mod; bunurile trebuie păzite și împărțite, astfel încât nimeni să nu ducă lipsă de ceea ce este necesar. "Să nu risipim ceea ce avem, ci să răspândim o ecologie a dreptății și a carității!" – a îndemnat.

Cu referire la cea de a treia provocare: nu aruncați oamenii, Sfântul Părinte a explicat că mentalitatea care corespunde culturii aruncării este cea a folosirii unei persoane atât timp cât este necesară pentru a o arunca, a se debarasa de ea, atunci când nu mai interesează. Astfel – a spus pontiful – "sunt tratați mai ales cei mai fragili: copiii nenăscuți, bătrânii, cei nevoiași și cei defavorizați".

Dar oamenii nu pot fi aruncați, niciodată! – a spus, precizând că fiecare persoană este "un dar sacru și unic", la orice vârstă și în orice stare. Să respectăm și să promovăm viața întotdeauna! –este îndemnul Suveranului Pontif.

Papa Francisc și-a încheiat reflecția îndemnându-ne să ne punem câteva întrebări: cum trăim sărăcia în duh; dacă îi facem loc lui Dumnezeu și dacă credem că el este avuția noastră, adevărata și marea noastră bogăție; dacă credem că Dumnezeu ne iubește sau dacă ne irosim pe noi înșine în tristețe, uitând de faptul că suntem un dar. De asemenea, pontiful ne-a îndemnat să ne examinăm cu privire la folosirea bunurilor, la responsabilitatea folosirii lucrurilor, la disponibilitatea de a le împărți cu alții.

Sfântul Părinte ne sugerează și o altă întrebare: dacă îi considerăm pe cei mai fragili ca pe niște daruri prețioase, de care Dumnezeu ne  cere să avem grijă; dacă ne amintim de cei săraci, de cei care nu au cele necesare.

“Ajută-ne, Preacurată, Femeie a Fericirilor, să mărturisim bucuria că viața este un dar și frumusețea de a face un dar din noi înșine” – s-a rugat pontiful la finalul reflecției inspirată din Evanghelia despre Fericiri, după sfântul Matei, capitolul 5.