Papa Francisc: Fără veghere interioară, alegerile bune sunt la îndemâna Celui rău

Cetatea Vaticanului – Adrian Dancă
14 decembrie 2022 – Vatican News. Cu o amplă cateheză despre necesitatea vegherii în parcursul vieții creștine, papa Francisc a continuat la audiența generală de miercuri, 14 decembrie a.c., seria dedicată discernământului spiritual. La finalul audienței, Sfântul Părinte a îndemnat la mai multă sobrietate în felul de a face sărbătoarea de Crăciun și a făcut un apel stăruitor la rugăciune pentru milioanele de ucraineni care suferă din cauza războiului.

La începutul catehezei, a fost proclamată o pericopă din Evanghelia după Sfântul Matei în care citim: ”Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă, dar nu o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». Venind, o găseşte nelocuită, măturată şi pusă în ordine. Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el, şi, intrând, locuiesc acolo; şi cele de pe urmă ale acelui om vor deveni mai rele decât cele dintâi. Aşa va fi şi cu această generaţie rea” (12,43-45).

Cu această reflecție, a subliniat papa la audiența generală, parcursul de cateheze despre discernământ intră în faza finală. Acesta a început de la exemplul Sfântului Ignațiu de Loyola, a continuat apoi cu elementele discernământului – rugăciunea, cunoașterea de sine, dinamica dorinței și așa-numită carte a vieții – a aprofundat, apoi, dezolarea interioară și consolarea, care formează materia propriu-zisă, și a ajuns la confirmarea alegerii făcute.

Este necesar, în acest moment, a acorda atenție la o atitudine esențială pentru ca toată munca depusă pentru a discerne mai bine și a lua o bună decizie să nu fie risipită și anume ”atitudinea de veghere”. Într-adevăr, după cum s-a auzit în pericopa Evangheliei care a fost citită la începutul catehezei, există riscul ca Cel rău să strice totul, făcându-ne să ne întoarcem la punctul de pornire, mai mult, la o stare chiar mai rea. De aceea, este indispensabil a fi vigilenți.

”În predicarea sa”, a reluat Sfântul Părinte, ”Isus insistă mult asupra faptului că bunul discipol este vigilent, nu adoarme, nu se lasă dus de o excesivă siguranță atunci când lucrurile merg bine, ci rămâne atent și gata să-și îndeplinească datoria. De exemplu, în Evanghelia după Luca, Isus spune: Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! (Luca 12,35-37).

Este vorba aici, a subliniat papa, de ”dispoziția sufletească a creștinilor care așteaptă venirea de pe urmă a Domnului, dar se poate înțelege și ca atitudine obișnuită de păstrat în conduita vieții, astfel încât alegerile noastre bune, luate uneori după un discernământ angajant, să poată continua cu perseverență și statornicie și să aducă roade”.

Dacă lipsește vegherea, ”riscul ca totul să se piardă este foarte mare. Și nu e vorba de un pericol de natură psihologică, ci de ordin spiritual, o adevărată amenințare a duhului rău. Acesta, într-adevăr, așteaptă momentul în care ne simțim prea siguri pe noi înșine, când toate merg bine, când lucrurile curg cu pânzele sus și avem, după cum se spune, vântul din spate. Într-adevăr, în scurta parabolă din Evanghelie pe care am ascultat-o, se spune că duhul necurat, când se întoarce în casa din care ieșise, o găsește nelocuită, măturată și împodobită (Mt 12, 44). Totul e în ordine, toate sunt la locul lor, dar stăpânul casei unde este? Nu este prezent. Aceasta este problema. Stăpânul casei nu este de față, a ieșit, este distrat, sau este în casă, dar a adormit și, prin urmare, e ca și cum nu ar fi. Nu este vigilent, nu este atent, pentru că e prea sigur pe sine și a pierdut umilința de a păzi propria inimă”.

Acela este momentul în care, a subliniat papa, duhul cel rău poate să profite și să se întoarcă în acea casă. Evanghelia ne spune că acesta nu se întoarce de unul singur, ci împreună cu alte șapte duhuri mai rele decât el (v. 45), ca o ”bandă de răufăcători”. Este firesc, însă, a ne întreba: cum a fost posibil să intre neobservați? Cum de stăpânul nu-și dă seama? Nu a fost el oare atât de priceput în a face discernământul? Nu primise chiar felicitări de la prieteni și vecini pentru o casă atât de frumoasă și elegantă, atât de ordonată și curată? Desigur, dar poate chiar de aceea se afecționase prea mult de casă, adică de sine însuși, și a încetat să-L mai aștepte pe Domnul, să mai aștepte venirea Mirelui; poate de frică să nu strice acea ordine, nu mai primea pe nimeni, nu-i mai invita pe cei săraci, fără adăpost, pe cei care deranjează. Un lucru este sigur: aici este la mijloc mândria rea, prezumpția de a fi drepți, de a fi pricepuți, de a fi în ordine. Când ne încredem prea mult în noi înșine, nu în harul lui Dumnezeu, atunci Cel rău găsește ușa deschisă. Atunci, el organizează o expediție și pune stăpânire asupra acelei case. Isus încheie: Starea acelui om devine mai rea decât înainte (v. 45).

Așa este, deși pare imposibil, a spus papa la finalul catehezei, iar din nefericire experiența o confirmă. Fiecare poate chiar să o verifice gândindu-se la viața sa personală. Nu e îndeajuns a face un bun discernământ și a efectua o bună alegere, e necesar a rămâne vigilenți. Vegherea este semn de înțelepciune, este semn mai ales de smerenie, care este calea regală a vieții creștine”.

Saluturi și îndemnuri finale
În salutul adresat pelerinilor polonezi, papa a amintit că ”Adventul, perioada de așteptare a sărbătorii Nașterii Domnului, este un moment de împărtășire. Mulți dintre voi își aduc aminte de aceasta dându-și adeziunea la inițiativa Caritas sub genericul De la familie la familie, prin care se acordă sprijin persoanelor afectate de conflictele armate și de crizele umanitare din lumea întreagă. Anul acesta, ajutoarele vor merge și la familiile ucrainene. Vă încurajez să perseverați în împărtășirea bunurilor cu cei care au nevoie”.

La nelipsitul salut final, adresat ca de obicei tinerilor, bolnavilor, bătrânilor și soților recent căsătoriți, papa a menționat comemorarea liturgică a Sfântului Ioan al Crucii, preot și învățător al Bisericii. ”După exemplul acestui mare învățător spiritual”, a spus papa Francisc, ”să dați mărturie în existența cotidiană pentru adeziunea voastră la voința lui Dumnezeu”.

Ultimul cuvânt al audienței a fost adresat participanților în contextul apropiatelor sărbători ale Nașterii Domnului și al războiului din Ucraina. ”Să reînnoim apropierea noastră”, a îndemnat papa Francisc, ”față de martirizatul popor ucrainean, perseverând în rugăciunea înflăcărată pentru acești frați și surori care suferă atât de mult. Da, vă spun, se suferă mult, atât de mult în Ucraina! E frumos să facem sărbătoare la Nașterea Domnului, dar să reducem un pic nivelul cheltuielilor de Crăciun și să facem o sărbătoare mai modestă. Un Crăciun în pace cu Domnul, desigur, dar avându-i în același timp pe ucraineni în inima noastră. Îndemnându-vă pe toți să intensificați pregătirea spirituală la sărbătoarea Nașterii Domnului, care este de acum aproape, vă binecuvântez din inimă”.

După cântarea rugăciunii ”Tatăl Nostru” în limba latină, papa Francisc a invocat binecuvântarea apostolică ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.