Papa: Dacă nu învățăm să discernem în viață, este viața cea care alege pentru noi
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 21 decembrie 2022. Cu această evidențiere și-a început papa Francisc cateheza audienței generale de miercuri, 21 decembrie a.c., din Aula Paul al VI-lea din Vatican, dedicată discernământului, și inspirată din Psalmul 119,33-35.
Amintind că zi de zi, fie că vrem fie că nu vrem, facem acte de discernământ, legate chiar de aspecte obișnuite – cu privire la ceea ce mâncăm, citim, la locul de muncă, în relațiile interpersonale, în toate – pontiful a subliniat faptul că viața ne pune mereu în fața unor alegeri, „iar dacă nu le facem în mod conștient, în cele din urmă viața este cea care alege pentru noi, ducându-ne acolo unde nu am vrea să ajungem”.
Papa Francisc a reliefat și un alt aspect: faptul că, pentru a discerne bine, avem nevoie de câteva ajutoare concrete care pot ușura „acest exercițiu indispensabil al vieții spirituale”.
Un prim ajutor indispensabil – a spus – este confruntarea cu Cuvântul lui Dumnezeu și cu doctrina Bisericii. Ele ne ajută să evaluăm ceea ce se petrece în inimile noastre, să învățăm să recunoaștem vocea lui Dumnezeu și să o deosebim de alte voci, care par să se impună atenției noastre, dar care, în cele din urmă, ne lasă confuzi. „Biblia” – a explicat pontiful – „ne spune că vocea lui Dumnezeu răsună în liniște, în atenție, în tăcere”. „Vocea lui Dumnezeu” – a mai spus – „nu se impune, ci este discretă, respectuoasă, mi-aș permite să spun că este smerită, și tocmai de aceea pacificatoare. Și numai în pace putem să pătrundem în adâncul nostru și să recunoaștem dorințele autentice pe care Domnul le-a pus în inima noastră”.
Sfântul Părinte a mai spus că pentru cel credincios, Cuvântul lui Dumnezeu nu este un simplu text care trebuie citit, ci „o prezență vie, o lucrare a Duhului Sfânt care mângâie, instruiește, luminează, întărește, împrospătează și dă poftă de viață. (...) Este o adevărată pregustare a raiului”. „Această relație afectivă cu Scriptura duce la trăirea unei relații afective cu Domnul Isus” – a adăugat pontiful, explicând că, „de multe ori, putem avea o idee deformată despre Dumnezeu, văzându-l ca pe un judecător încruntat și sever, gata să ne prindă. Isus, dimpotrivă, ne descoperă un Dumnezeu plin de compasiune și de bunătate, gata să se jertfească pentru a veni în întâmpinarea noastră, la fel ca tatăl din parabola fiului risipitor (cf. Lc 15,11-32).
(...) „Cine rămâne în fața Celui Răstignit simte o pace nouă, învață să nu se mai teamă de Dumnezeu, pentru că Isus pe cruce nu sperie pe nimeni, el este imaginea neputinței totale și în același timp a iubirii celei mai depline, capabilă să înfrunte orice încercare pentru noi. Sfinții au avut întotdeauna o predilecție pentru Isus Cel Răstignit.”
Spunând că este foarte frumos să ne gândim la relația cu Domnul ca la o relație de prietenie care crește zi de zi, Sfântul Părinte a evidențiat că prietenia cu Dumnezeu are capacitatea de a schimba inima; milostivirea fiind unul dintre marile daruri ale Duhului Sfânt, care ne permite să recunoaștem paternitatea lui Dumnezeu.
„Iar acest lucru” – a continuat – „ne amintește de un alt mare ajutor, darul Duhului Sfânt, prezent în noi, care ne instruiește, face viu Cuvântul lui Dumnezeu pe care îl citim, ne sugerează sensuri noi, ne deschide uși care păreau închise, ne arată căi de viață acolo unde părea să fie doar întuneric și confuzie. (...) Duhul Sfânt este discernământ în acțiune, prezența lui Dumnezeu în noi, este cel mai mare dar pe care Tatăl îl acordă celor care îl cer (cf. Lc 11,13)”.
„Scopul discernământului” – a spus pontiful în încheierea catehezei – „este de a recunoaște mântuirea înfăptuită de Domnul în viața mea, îmi amintește că nu sunt niciodată singur și că, dacă am de luptat, este datorită mizei importante. Cu aceste ajutoare, pe care ni le dă Domnul, nu trebuie să ne temem”.