A murit părintele iezuit Gumpel, apărător al papei Pius al XII-lea
Cetatea Vaticanului – A. Mărtinaș
Vatican News – 14 octombrie 2022. Cotidianul „L'Osservatore Romano” a publicat o amintire a părintelui Federico Lombardi despre bătrânul confrate decedat miercuri: cunoscător și divulgator de excepție al operei papei Pacelli – Pius al XII-lea. Celor care îl întrebau, le spunea că era „ferm convins” că, într-o zi, Pius al XII-lea „va fi ridicat la cinstea altarelor și declarat sfânt”. „Cauza papei Pius al XII-lea” – spune părintele Lombardi – „a fost încredințată Postulaturii Societății lui Isus. Postulator a fost părintele Paolo Molinari, asistat de părintele Gumpel, care a efectuat studii aprofundate în Arhivele Vaticanului, cu deplină libertate de acces. Apoi, în 1983, părintelui Gumpel, care devenise raportor al Congregației pentru Cauzele Sfinților, i s-a încredințat sarcina oficială de raportor al cauzei lui Pius al XII-lea. Se poate spune fără teamă că probabil nimeni altcineva nu a studiat și nu a cunoscut atât de profund figura și opera lui Pius al XII-lea. Și a fost cu siguranță cel mai hotărât și mai dedicat apărător al lui Pius al XII-lea în fața acuzațiilor și obiecțiilor care i-au fost aduse din diferite părți. (...)”
Scrie părintele Federico Lombardi în articolul pentru „L'Osservatore Romano”: „Părintele Gumpel urma să împlinească 99 de ani, fiind născut la Hanovra, la 15 noiembrie 1923. Familia sa avea un statut social foarte înalt, dar a fost persecutată de naziști. A fost întotdeauna foarte discret cu privire la această perioadă dramatică din tinerețea sa, dar el însuși a povestit că mama sa a fost întemnițată și bunicul său a fost ucis. Prin urmare, a fost nevoit să părăsească Germania foarte devreme și și-a continuat formarea mai întâi în Franța și apoi în Olanda, la colegiul iezuit din Nijmegen. Aici, în timpul războiului, după absolvirea liceului, și-a continuat studiile filosofice, iar în septembrie 1944 a intrat în noviciatul Provinciei olandeze a Societății lui Isus. Între 1946-1947 a îndeplinit diferite misiuni la Colegiul „Sfântul Ignațiu” din Amsterdam, iar între 1947-1949 a fost trimis la Roma, ca profesor de filosofie la Colegiul germano-maghiar, unde mulți dintre discipolii săi, în acei ani postbelici, erau mai în vârstă decât el.
A urmat o formare teologică în Anglia, la Facultatea iezuită de la Heythrop College, între anii 1949-1953. Aici, Gumpel l-a întâlnit pe un tânăr iezuit italian, Paolo Molinari (căruia i-a predat engleza), începând astfel o prietenie și o colaborare de o viață.
În 1952, a fost hirotonit preot. Încheierea formării părintelui Gumpel ca iezuit, a avut loc în Spania, la Gandía, între 1953-1954. Succesiv, a revenit la Roma, la Colegiul germano-maghiar, ca profesor de teologie. A obținut între timp doctoratul la Universitatea Gregoriană și, din 1960, a început lunga perioadă dedicată Curiei Generale a Iezuiților și angajamentul său pentru cauzele sfinților. Un angajament care s-a extins mult dincolo de Societatea lui Isus. De fapt, din 1972 până în 1983 a fost consultor al Congregației pentru Cauzele Sfinților, iar din 1983 până în 1993 a fost raportor și profesor la Școala de Înaltă Formare „Studium” din cadrul aceleiași congregații. În același timp, a predat Teologie Spirituală și Drept Canonic la Universitatea Gregoriană și la Institutul Pontifical Oriental. (...)
Împreună cu părintele iezuit Paolo Molinari, părintele Gumpel a finalizat cauzele a 39 de canonizări și beatificări în colaborare cu Postulatura Societății lui Isus. Părintele Gumpel, în calitate de raportor al Congregației pentru Cauzele Sfinților, a urmărit peste 70 de cauze de beatificare și canonizare. (...) Însă, fără îndoială, cauza care l-a implicat cel mai mult pe părintele Gumpel și care l-a făcut, într-un anumit sens, „celebru” a fost cea a lui Pius al XII-lea. În 1965, spre sfârșitul Conciliului, Paul al VI-lea a anunțat introducerea celor două cauze: a papei Pius al XII-lea și a papei Ioan al XXIII-lea.
„Cauza papei Pius al XII-lea a fost încredințată Postulaturii Societății lui Isus. Postulator a fost părintele Paolo Molinari, asistat de părintele Gumpel, care a efectuat studii aprofundate în Arhivele Vaticanului, cu deplină libertate de acces. Apoi, în 1983, părintelui Gumpel, care devenise raportor al Congregației pentru Cauzele Sfinților, i s-a încredințat sarcina oficială de raportor al cauzei lui Pius al XII-lea. Se poate spune fără teamă că probabil nimeni altcineva nu a studiat și nu a cunoscut atât de profund figura și opera lui Pius al XII-lea. Și a fost cu siguranță cel mai hotărât și mai dedicat apărător al lui Pius al XII-lea în fața acuzațiilor și obiecțiilor care i-au fost aduse din diferite părți. (...)”